voinc

Prin tărâm de basm,De mult, hăt, tare,Iată-un călărețÎși croia cărare.Se grăbea la trântă,Poate chiar spre moarte,Codru, noapte-adâncăSe lățeau departe.Inima-i cobește:„Ține-te-o cureaua?Sări adăpătoarea,Strânge bine șeaua.”.El să-și plece-urechea?O țâșni săgeata.Un gorgan în fața-iNumai ce s-arată.Suie și dă cotul,Intră-n valea seacă,Iar se opintește,Muntele să-l treacă.Dincolo-i vâlceaua.Na, c-a rătăcit!La adăpătoareChiar a nimerit.Neluând în seamăInima ce-i spuse,Își abate calul,Spre pârâu … Citește mai mult