Ancelin Roseti – Voi Fi Cât Voi
Nebănuite statui urcau și coborau de insomnie torturate:„Întâia mâhnire din întâia nădejde se naște!”„Voi fi cât voi! ― le-am răspuns.Frunzele mistuiau întunericul din palme,și ele mă vizitau, și-mi smulgeau politicos unghiile, îmi călcau iubitoare pe țeastă, căutând tiparul virtuții.…Și au durat cât toate nisipurile lumii.Supus, trupul meu se topea întru ceremonia spiritului; neînțeleasă, tâmpla mea … Citește mai mult