Viziune – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Acvarium (Fragmente)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I.
Gong flasc.
Dar eu nu „meditând la secoli
ca scoicile” ascult cum clipocește
Istoria: – ci ulcerat, cu ochii
măriţi de sare, și ținând în mână
o trestie cu floare de cerneală.
(..).
III.
Superbe astre, dincolo de pragul
șederii mele, se arată celor
cu văzul dublu.
Da. Când visătorii
se uită-n jur, tot spaţiul dintr-odată
se face pâlnie, și viitorul
– ca o cișmea – se varsă brusc în lucruri.
Ferice-atunci de cei ce știu să stea
de vorbă cu arătările! Profeţii,
cei care văd prin timpuri ca prin lupă,
întotdeauna au la îndemână
un parc, și nebunia lor – spre seară –
e născătoare de statui, vorbește
cu ele sfătuindu-se-n elină.
(..).
V.
Când unei Abstracţiuni i se dau braţe,
și cap, și orizont, – care icoane
nu se cojesc? Și cine nu se simte
în stare să răstoarne zodii?
Iată:
răspunsu-i gata, și servit nainte
de-a apuca să întrebăm – pe tavă:
un mic dejun compus din raci și miere.
VI.
Totul e transparent. Cel ce se uită
prin noi ne vede mâine. El dezgroapă
din noi, ca dintr-o mistică livadă,
cireșu-abia plantat – ca să-i măsoare
cu grijă rădăcinile, și strigă:
„S-a prins! S-a prins!”
Și pruncii suie sprinteni
în crengi, și mușcă fructele abstracte.
(..)

Stefan Augustin Doinaş - Ochiul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Non est aliud loqui tuum quam videre tuum, cum non differant realiter in te qui es simplicitas absoluta” (Nicolaus Cusanus).
Urzeli de apă cu belșug de pește,
furtuni – și tu, pământ bătătorit!
Un ochi închis în sine ne privește
din veac asupra noastră pironit.

Acela ce gândește îndărătul
acestui iris tremurat, verzui,
cuprinde-n jos oceanul ca omătul
cu peșterile și ghețarii lui.

Din uriașa-i sferă vizuală
afară niciodată nu ieșim.
Ne vede noaptea ca-ntr-un glob de smoală
în care ne aprindem și iubim.

Când ardem, vede flacără temută;
când vede jar, ne stingem liniștit,
căci dintr-odată ochiul se strămută
la alte flăcări care-au izbucnit.

O, gene fără pace, populate
de viziuni fantastice, cerești!
Plăntuțele cu pulberi răsculate
căzute în văzduhuri pământești,

privindu-le intens, le face boltă
în propria-i orbită-n infinit.
Cât timp le vede, ele se dezvoltă:
sublim caliciu, riguros gândit.

Acela care vede ce gândește
pe toate le privește rând pe rând:
copacul putred, lemnul care crește
și mugurul ce va rodi curând.

Pescar semeț, cu undiță vicleană,
Stăpâne, eu cântam necontenit
la râul fulgerat de somn și mreană,
ce curge fără valuri la zenit.

Dar azi, la țărmul verde al minunii,
din ce în ce mai rar, mai gârbov vin
și-aștept în raza veștedă a lunii
să se strămute ochiul tău divin.

1947, 1958
Din antologia „Alfabet poetic”, Editura Minerva, 1978

Marin Sorescu - Viziune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Străzile erau înțesate de haine
Care își vedeau de treburi.
Unele alergau să nu întârzie la servici,
Altele flecăreau,
Ori intrau în magazinele de îmbrăcăminte,
De unde ieșeau modele noi.
O servietă importantă, ministerială,
Flirta de o jumătate de ceas
Cu o poșetă de piele de șarpe,
Spunându-i direct,
Apoi de-a-ndoaselea,
Toate cuvintele referitoare la vreme.
Pe linia troleibuzelor
Circulau fiare de călcat.
Iar eu căutam oamenii.
Știam că trebuie să se afle
Fie în buzunarul de la vestă,
Fie în fața ori în spatele hainelor,
Anexați cu o clamă.

Marina Tvetaeva - Vreau la Oglindă, Unde-s Ceți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vreau la oglindă, unde-s ceți
Și vis întunecos,
Să vă ghicesc – ce drum aveți
Și unde – adăpost.
Vă văd pe-un vas, lângă catarg,
Pe-ntinderea mării..
Vă văd în fum de tren.. Câmp larg
În plângerea serii..
Câmpii în rouă, pe-nserat,
Și ciori – cât bolțile..
Vă binecuvântez plecat
În toate părțile!

Cosmin - Viziunea Dictatorului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt ținte bine puse în derivă, devine în tine
o luptă pentru pâine sau pentru sângele de mâine
semenii mei în orașe de zombie, forțe trec scuturi
unii sunt orbi prin întuneric, alții ochi de vulturi
procese printre ei, degradă procedura
e o privire sau o viziune dictatorială, poate
nu lasă urmă în amprentele trecutului în noapte
război ocult, secret, ascuns, după măștile de fier
secrete printre secte, din centru până-n cartier
rudimental, acest război mondial, tridimensional
extraterestru, omu’ se regăsește pe FRACTAL!!!
mă crezi sau nu, spune tu, așezări antice
entități pe Marte, aduse la argumente cuantice
am semne semantice, tactice
urmăresc divinul din EGO prin techno-rime clasice
e o epidemie continuă cum ăștia se autodistrug
mediul mă ucide silențios, n-am unde să fug
e amurg.
Ascultă-mă, e viziunea dictatorului
e mecanica ascunsă din gropile demonului
trece de lege prin cete-n cetate, civilizații încetate
cu sete de sânge-n societate
sceptru malefic de rege, asasinul sistemului
e blestemul în a 3-a era cu puterea totemului
total malefic, toți dispar printre șerpii de ieri
și la final e un haos controlat de Lucifer.
Pesticide politice, monopoluri apolitice,
apocaliptice vibrează pe rimele mele lirice
ce, nu vizionezi nimic, încă un mediu mic
mediocru cinic, ca-n filmele lui Stanley Kubrick
e mâna ce aduce dreptatea,
elibertatea sacrificiul când mâna deschide cartea
semne de degrad în ultimul nivel, ultimul grad
în onoarea semenilor din Stalingrad
sistem superficial,
semenii mei strigă-n frig, iarna nu-s pe val
prin următoru conflict global
state destrămate, Terra plânge cu lacrimi de sânge
se frânge lacătul generațiilor, fierul străpunge
cultura lipsește, lumea din teste
prin texte, proteste, este ca sfârșitul crește
e răsărit.
Ascultă-mă, e viziunea dictatorului
e mecanica ascunsă din gropile demonului
trece de lege prin cete-n cetate, civilizații încetate
cu sete de sânge-n societate
sceptru malefic de rege, asasinul sistemului
e blestemul în a 3-a era cu puterea totemului
total malefic, toți dispar printre șerpii de ieri
și la final e un haos controlat de Lucifer

Samuel Taylor Coleridge - Kubla Han

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Kubla Han.
de Samuel Taylor Coleridge.
În Xanadu Kubla Han
Un impunător dom al plăcerilor decretă
Unde Alph, râul sacru, curgea
Prin caverne de nemăsurat omului
Jos spre o mare fără lumină.
Așa că două ori cinci mile de pământ roditor
Cu ziduri și turnuri au fost încinse împrejur
Și aici erau grădini strălucitoare cu râulețe sinuoase,
Unde înfloreau mulți pomi roditori de tămâie
Și aici erau păduri vechi la fel ca dealurile
Îmbrățișând pete însorite de verdeață.
Dar oh! Acea adâncă romantică prăpastie ce se înclina
În jos pe dealul verde tăind un veșmânt de cedru!
Un loc sălbatic! La fel de sfânt și vrăjit
Precum sub o lună asfințindă era bântuită
De o femeie jelindu-și pentru al ei iubit-demon!
Și din prăpastie, cu neîncetat zbucium clocotind,
De parcă acest pământ în repezi dese papilări ar respira
O fântână puternică pe moment a fost forțată
Prin acea repede zbucnire pe jumătate intermitentă
Fragmente uriașe țâșniră ca grindina căzând
Ori grânele cu pleavă sub biciul îmblătitorului
Și printre-aceste stânci dansând deodată și pentru totdeauna
Se aruncă deodată râul sacru.
Cinci mile șerpuind cu o mișcare labirintică
Prin păduri și vâlcele râul sacru curgea,
Apoi ajunse la cavernele de nemăsurat ale omului,
Și se scufundă în tumult într-un ocean fără viață
Și în acest tumult Kubla auzi de departe
Voci ancestrale profețind război!
Umbra domului plăcerii
Plutea în mijlocul valurilor
Unde se auzea măsura amestecată
A fântânii și a peșterilor.
Era un miracol de rar mecanism
Un însorit dom al plăcerii cu peșteri de gheață!
O domnișoară cu un timpanon
Într-o viziune odată am văzut
Era o fată abisiniană,
Și la timpanonul ei cânta,
Cântând de Muntele Abora.
Aș putea să reînnoiesc în mine,
Simfonia și cântecul ei,
Către o asemenea încântare m-ar câștiga,
Încât cu muzică zgomotoasă și îndelungată,
Aș construi acel dom în aer,
Acel dom însorit! Acele peșteri de gheață!
Și toți ce-au auzit le-ar vedea acolo,
Și toți ar striga, Ferește-te! Ferește-te!
Ochii lui strălucitori, părul lui plutind!
Țese un cerc în jurul lui de trei ori
Și închide-ți ochii cu spaimă sfântă,
Pentru că el cu miere de rouă s-a hrănit
Și a băut laptele Paradisului. (1797; 1816)

Satra B. E. N. Z. - Simfonia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

REFREN KEED:
Spune-le, spune-le, spune-le, că mama nu a crescut niciun fraier,
Spune-le, spune-le, că o să cânt până o să rămân fără aer.
Asta-i dedicată, pentru toți frații din Satra,
Pentru orice persoană, loială, dedicată,
Asta-i viziunea mea, asta-i simfonia mea,
Asta-i tot ce știu să fac, Satra e familia.
Tarfo, te rog, nu mă bruia, ăsta-i momentul meu (raaaa)
Și-am așteptat atâta timp și nimeni nu o să mi-l ia.
NOSFE:
Ca să îmi înțelegi versul, întoarce-l pe față, pe verso,
Îi dau cam 1000 de sensuri, Nosfe nu scrie doar versuri,
Satra B.E.N.Z. sună a succes, tre’ să fac bani să trăiesc,
Ratele să le plătesc, copilul eu tre’ să mi-l cresc.
E greu să vezi rama când ești în tablou,
E greu să simți starea când nu ești în tablou,
E greu să mă susții când vezi cum o ard „io”,
E greu să fii frate la greu, de-aia ești bro.
REFREN KEED:
Spune-le, spune-le, spune-le, că mama nu a crescut niciun fraier,
Spune-le, spune-le, că o să cânt până o să rămân fără aer.
Asta-i dedicată, pentru toți frații din Satra,
Pentru orice persoană, loială, dedicată,
Asta-i viziunea mea, asta-i simfonia mea,
Asta-i tot ce știu să fac, Satra e familia.
Tarfo, te rog, nu mă bruia, ăsta-i momentul meu (raaaa)
Și-am așteptat atâta timp și nimeni nu o să mi-l ia.
KILLA FONIC:
Mama n-a crescut o t***, tarfo (uuuuu)
N-am teamă de dușmani, nicio teamă de gardă
N-am teamă de zeghe, bag p***a cum nu mă duuuc,
N-o s-ajung la balamuc, că sunt cu Super-Solo și Rockstar-ul e de-acolo, cioara,
Și vin de-acolo unde-i prind pe fraierii pe stradă.
SUPER ED:
Sunt cu Lama Fina și tai p***e pe suflet,
La inimioara lor frumoasă ne turnăm ca ungem,
Suntem Satra B.E.N.Z. și când aparem distrugem (bu, u, u, u, u, u, uuu)
Asta-i viziunea mea, asta-i ficțiunea mea,
Că între-atâtea realități, [?] altcineva.
REFREN KEED:
Spune-le, spune-le, spune-le, că mama nu a crescut niciun fraier,
Spune-le, spune-le, că o să cânt până o să rămân fără aer.
Asta-i dedicată, pentru toți frații din Satra,
Pentru orice persoană, loială, dedicată,
Asta-i viziunea mea, asta-i simfonia mea,
Asta-i tot ce știu să fac, Satra e familia.
Tarfo, te rog, nu mă bruia, ăsta-i momentul meu (raaaa)
Și-am așteptat atâta timp și nimeni nu o să mi-l ia.

Sleepy Rebels - Prin Privirea Mea de Sticlă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin privirea mea de sticlă
Am o priveliște frumoasă
Amintirile vin repede
Când mă gândesc la tine
Viziunile vin în viață
De deasupra stelelor
În viața mea numai dragostea este reală
În viața mea numai dragostea este reală
Prin viziunea mea de sticlă
Vad o priveliște frumoasă.
În viața mea toată dragostea este reală
În viața mea toată dragostea este reală.
Prin privirea mea de sticlă
Am o priveliște frumoasă
Amintirile vin repede
Când mă gândesc la tine
Viziunile vin în viață
De deasupra stelelor
În viața mea numai dragostea este reală
În viața mea numai dragostea este reală.
Prin privirea mea de sticlă
Vad o priveliște frumoasă

Rumi - Unește Toată Ființa Ta În Ochi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unește toată ființa ta în ochi, / Mergi către viziune. Mergi către viziune, / Mergi ... →

Rumi - O, Frumusețea Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, frumusețea mea, universul este
iluminat de
Tine –
umplut de lumină,
Și totuși nici cerul, nici pământul nu o
pot vedea cu totul.
Un vânt mișcă această cortină albastră
dar nu aerul o umflă;
este un vânt cunoscut doar de
Dumnezeu.
Știi ce chip strălucește
în oglinda inimii?
Cel care știe aceasta
este cel a cărui inimă este pură.
Universul acesta este un steag
care flutură încontinuu.
Inima ta vede steagul;
sufletul crede că vântul îl mișcă.
Dar cel care știe
cât de neajutorat este aerul
recunoaște faptul că totul
nu este altceva decât Dumnezeu.
”Iubirea a spus – Viziunea”