vitraliu II

Au coborât în lunci de socSinili din cerul strâns ghiocDe-un cavaler și-o monahinăPe marea râpă levantină.Nu vă speriați. În noaptea micăA înviat o mucenică,Prea cuvioasă, prea nevie,E-un zâmbet galeș în dimie.Plutind prin iedere, prin vițe,În clinchet moale, de iglițe,Din amintiri ea croșeteazăUn mov Eden ce-a fost să-l vază.