vitel – Versuri.pro

Maria Tănase - Pe Deal Pe La Cornel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Foaie verde, didi, el
Pe deal pe la Cornel
Trece Doru, mărunțel
Cu dragostea după el
Pe deal pe la Cornel
Trece Doru, mărunțel
Cu dragostea după el.
Trece Doru, mărunțel
Cu dragostea după el
Ca vaca după vițel
Ca oița după miel
Cu dragostea după el
Ca vaca după vițel
Ca oița după miel

Mircea Dinescu - Moartea S-a Suit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Moartea s-a suit pe casa noastră
pune țigla și cârpește fumul
zice aluatului trei vorbe și fudulul crede și se umflă
și vițelul abia fătat
îi linge
sare caldă din sudoarea palmei
și cimpoiul ce păstrează-n burtă răsuflarea
parcă se umple de-o mireasmă necântată încă
moartea s-a suit pe casa noastră
moartea s-a suit pe casa noastră

Grigore Alexandrescu - Boul și Vițelul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un bou ca toți boii, puțin la simțire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Și decât toți frații mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.
Un bou în post mare? – Drept cam ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:
Decât multă minte, știu că e mai bine
Să ai totdeauna un dram de noroc.
Așa d-a vieței veselă schimbare
Cum și de mândrie boul stăpânit,
Se credea că este decât toți cel mai mare.
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.
Vițelul atuncea, plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi suma și livezi o mie:
„Mă duc, zise-ndată, nițel fân să-i cer”.
Far-a pierde vreme, vițelul pornește.
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine și-l oprește:
„Acum doarme, zice, nu-l poți supăra”.
„Acuma doarme? ce fel! pentru-ntâia dată
După-prânz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu șază ziua niciodată;
Ast somn nu prea-mi place, și o să i-o spui.”
„Ba să-ți cauți treaba, că mănânci trânteala;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Primit în casă dacă vrei să fii.”
La o mojicie atâta de mare,
Vițelul răspunde că va aștepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece far-a se uita.
Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Însă socotește că unchiu-a orbit;
Căci fără-ndoială nu putea a crede
Că buna sa rudă să-l fi ocolit.
A doua zi iarăși prea de dimineață,
Să-i găsească vreme la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheață,
Ca să-i facă bine, de el pomeni.
„Boierule, zise, așteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.”
„Cine? a mea rudă? mergi de-l dă pe scară.
N-am astfel de rude, și nici voi să-l știu.”

Ion Luca Caragiale - Boul și Vițelul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Boul și vițelul.
Un bou, ca toți boii, puțin la simțire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Învață la școală cartea de citire
Și-ajunse boul un bou învățat.
Mare lucru-n lume e și-nvățătura!
Ține loc de multe, chiar și de talent,
Printr-o bună școală, rafinezi natura:
Din vițel poți scoate un bou eminent.
Nu încape vorbă, între animale,
Un așa specimen greu să mai găsești
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea știri politicești.
Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cum mergem?” — „Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a și resolvit”.