vita nuova – Versuri.pro

Dante Alighieri - Din Vita Nuova

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Așa gentilă și onestă-mi pare
stăpâna mea pe alții când salută,
că limba, tremurând, rămâne mută
și nu cutează ochii s-o măsoare.
De-i lăudată, trece gânditoare,
smerit purtându-și grația-nnăscută;
și pare că, din ceruri coborâtă,
e pe pământ minunii-ntruchipare.
Așa desfată-a ochilor lumină,
că iscă-n piept o dulce fericire,
de ne-nțeles cuiva ce n-o încearcă.
iar de pe buze îi adie parcă
zefir suav, cu izuri de iubire,
ce lin șoptește inimii: “Suspină! ”.

Octavian Goga - Vita Nuova

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Te-am dărâmat, hotar de-odinioară,
Brâu împletit din lacrimi și din sânge,
Veriga ta de foc nu mă mai strânge
Și lanțul tău a încetat să doară.
Trecutul însă tot se mai răsfrânge,
Ca un paiangen tainic mă-mpresoară
Și-n inima mea fulgere coboară
Din zilele ce mă-nvățau a plânge..
E în zadar! Din munții vechi de ură
Eu nu mai simt nici o fărâmitură.
Pe veci în mine fiara a murit!..
Iar unde-a fost nenorocirea noastră,
Eu pretutindeni am câte-o fereastră,
Ce stă deschisă larg spre infinit..