Jurca Marinela Florina - Clipă După Clipă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ți-am dăruit cândva, și ultimul meu vis
Să poți să mă iubești, la cer să mă ridici
Zăceam în hăuri sumbre, regina din abis
Și lacrimile mele, se prefăceau în stânci.
La margine de lume, te așteptam mereu
Și clipă după clipă, speram să îmi răspunzi.
Strigam cât pot de tare, și era tare greu..
Distanța fiind prea mare, ca tu să mă auzi.
Ai spus că nu contează, distanța dintre noi
Nici faptul că ești cer și eu sunt doar pământ.
Că după mii de clipe, prin viață trecem „doi”
Să fiu încrezătoare, să nu mă mai frământ.
Am spus că doare clipa, ai spus ca să fiu tare
Că dincolo de vise, poveștile-s nescrise.
Am învățat plângând, să pot privi în zare
Dar nu ți-am spus nicicând, c-am visele ucise.
Cum pot ca să fiu tare, când bezna mă-nfășoară?
Și clipele ce trec, prin inimă îmi scurmă?
Deși eu nu ți-am spus, am știut cât o să doară..
Că eu de cerul meu, plângând rămân în urmă.
„Poveștile nescrise, acum zac pe hârtie..
E tot ce a rămas, din definiția – noi -„
Este adevărată, dar nimenea nu știe..
Că astăzi sunt o stâncă, tu cerul plin de ploi.

Daniel Vişan-Dimitriu - O Lacrimă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E-o lacrimă în somnul dintre vise
ce-și caută uitarea într-o lume
în care niciun vis nu are nume:
e zona amintirilor ucise.
Cu trandafirii care-și pierd culoarea,
petale ce se zbat în agonie,
cu-a gândului sinistră fantezie,
coșmarul pare c-a-nceput teroarea.
E totul în tabloul ce-mi apare
când ochii mi se-nchid, spre dimineață,
pătrund în lumea neagră care doare.
urmându-mi gândurile printr-o ceață
în care lacrima din vis dispare
ca să apară într-o nouă viață.
Daniel Vișan-Dimitriu
(30 mar. 2015, Vol.”Oare”)

vise ucise – Versuri.pro

Jurca Marinela Florina - Clipă După Clipă

Daniel Vişan-Dimitriu - O Lacrimă