(Strofa 1)
Te caut printre pași pierduți,
Lumina cade peste pleoape,
Te strig în norii cei tăcuți,
Dar inima nu vrea să scape.

(Refren)
Așez iubirea între noi,
Ca o lumină-n miez de noapte,
Și orice drum am lua, doar noi
Rămânem stinși ca două șoapte.

(Strofa 2)
Cu mâna-ntinsă peste vânt,
Te simt aproape, dar departe,
În ochii tăi citesc un gând,
Un dor ce arde și ne-mparte.

(Refren)
Așez iubirea între noi,
Ca o lumină-n miez de noapte,
Și orice drum am lua, doar noi
Rămânem stinși ca două șoapte.

(Strofa 3)
Cu pași de umbre rătăcinde,
Ne căutăm prin nopți stinghere,
Dar timpul rece ne desprinde,
Lăsând doar vise efemere.

(Refren)
Așez iubirea între noi,
Ca o lumină-n miez de noapte,
Și orice drum am lua, doar noi
Rămânem stinși ca două șoapte.

(Bridge – opțional)
Nu e tăcere, nu e vis,
E doar ecoul ce revine,
Un drum ce nu a fost închis,
Și duce-n locuri.. doar cu tine.

(Refren final)
Așez iubirea între noi,
Ca o lumină-n miez de noapte,
Și orice drum am lua, doar noi
Rămânem stinși ca două șoapte.

O, trecătoare vise efemere,
V-am cunoscut de mult zădărnicia;
Statornică-i doar nestatornicia,
Iubirea? Jurămintele? Himere!.

Aleargă trenul, crească depărtarea,
Vor trece anii, va veni uitarea
Și liniștea care împacă toate.

Te du spre fericitele-ți destine!
Când primăvara va muri în tine,
Tristețea mea, vei înțelege-o, poate.