Paul Eluard – Absente
Deșarta voluptate și sărmanul misterDe-a nu fi văzut.Te știu, culoare a copacilor și-a orașelorE între noi obișnuita transparențăDintre privirile scăpărătoare.Ea se rostogolește pe pietreAșa cum se leagănă apa.De-o parte a inimii mele fecioare se-ntunecă,De cealaltă parte mângâietoarea mână se-așazăpe coapsa colinelorCurba unui fir de apă dezlănțuie această cădere,Această-nvălmășire de oglinzi.Lumini de precizie, nici nu clipesc … Citește mai mult