violence – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Atentat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E cred, o lipsă de atenție, fatală,
cu consecință psihică, carnală;
o bine meritată pedepsire
a lipsei interesului.. în omenire.
Ne procreem făr’ să premedităm dezastrul,
necontrolați în furii, cum când epigastrul
anunță angina și n-avem reacții,
ignorând că nitroglicerina-i leac, dar și explozia.. în fracții.
Ne creştem ego-ul printre vecini,
ne pedepsim copii, crezându-ne divini,
mințindu-ne c-avem și respectăm credință,
ce-o exersăm în moarte, în suferință.
Oh, cultivăm în mii de ani diversul,
în cult, inoculăm familial perversul,
pedeapsă dăm la ce nu ne-aparține,
prin uneltiri.. nevinovaților de vine.
Ne-am împărțit pe clanuri, hoarde și partide,
religii, secte, națiuni, organizări perfide..
în tabere de execuții ne-antrenăm..
Proprietate, viață, crez, ne atentăm.
În fond culegem tot ce semănăm,
când violența pură o promovăm,
prin drept la atentatul unilateral..
„Ego”, sub falsul consensus universal!

John Newlove - Răzbunare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

S-a gândit la ciocan,
s-a ridicat ținându-și brațul
ca și cum i-ar fi și fost rupt.
A coborât iar
intrând în bucătărie
și și-a-nălțat brațul în dreptul ochilor,
bucurându-se, simțindu-se chiar din acea clipă biruitor.
O să le pară rău de mine,
o să le pară rău de mine.
Apoi își lăsă brațul, scoase
din bufet un pahar ca toate paharele
și-l umplu cu apă rece de la robinet.
Și bău apa aceea și-și privi brațul
și se uită apoi îndelung la ciocan –
și-l îmbătă bucuria și se întări.

Nord - Vineri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dragul meu prieten de metal,
Mai ții minte când ne-am întâlnit întâia oară?
Erai de dimensiunile unei forfecuțe
Și la fel de gingaș.
Dragul meu prieten de metal,
Mai ții minte când am vorbit întâia oară?
Erai de dimensiunile unui bisturiu
Și la fel de curat.
Dragul meu prieten de metal,
Mai ții minte când ne-am sărutat întâia oară?
Erai de dimensiunile unui clește
Și la fel de tandru.
Dragul meu prieten de metal,
Mai ții minte când ne-am certat întâia oară?
Erai de dimensiunile unui macaz
Și la fel de frumos.
Neprețuit om de tinichea, slavă arhitectului tău.
Tăiat în unghiuri îndrăznețe ai sânge cu gust uman.
Podoabele-ți sunt nefolositoare dar iată cum copiii mei
Își plimbă magneții pe tine și tu le-ai zâmbi dacă-ai putea.
Deseori nu-ți găsești locul, știu, în lumea asta cu-atât de multe prize.
Eu vreau să nu uiți niciodată că-ți păstrez ascunse două baterii.
Asamblat de pianiști elvețieni, îmi citești la lumina ochilor.
Slavă arhitectului tău, neprețuit om de tinichea.
Dragului meu prieten de metal i-am tăiat mâinile și picioarele.
Mi-am făcut din ele gloanțe și din trupul lui un pistol.
Dacă nu te dai devin violent și-l scot din teacă,
Dacă nu te tai devine violent și-ncepe să tragă.
Tu nu mă cunoști. Taci! Că-ți cos buzele cu el,
Nu număr curioși, draci îl ascund: pus e pe cuier.
Mereu pregătit de războaie, chiar și cu un alt el;
Mai rău îngrădit de degetele mele, vioaie de altfel.
Dacă vrea un tont să-l mângâie el strănută plumb dar
Dacă vreau nu pot să-l opresc și-mi sărută tâmpla.
Shh, somn ușor.