Stefan Petică – I
Vioarele tăcură. O, nota cea din urmăCe plânge răsleţită pe strunele-nvechite,Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmăPe visurile stinse din suflete-ostenite.Arcuşurile albe în noaptea solitarăStătură: triste paseri cu aripile întinse,Păreau c-aşteaptă semne, şi strunele vibrară,Ah, strunele, ce tremur de viaţă le cuprinse!.Şi degetele fine, în umbră sclipitoarePăreau ca nişte clape de fildeş, ridicatePe flaute … Citește mai mult