Giuseppe Ungaretti – VIII
Taina îți trece de pe chipul tău pe al meu;Al meu oglindește scumpele-ți trăsături;Nimic alt nu conțin ochii noștriȘi, disperată, dragostea noastră pieritoareFreamătă-n velele unei eterne zăbave.
Versuri corectate și adnotate
Taina îți trece de pe chipul tău pe al meu;Al meu oglindește scumpele-ți trăsături;Nimic alt nu conțin ochii noștriȘi, disperată, dragostea noastră pieritoareFreamătă-n velele unei eterne zăbave.
N-am venit să stau, am venit să plecEu stau numai în mersRareori cumpăr, nu-mi place să vândSălașul meu secE plin cu de toate, ca un versCare nu se mai termină, ca o cinăDe taină pierdută… Nu ram, nu rădăcină –O plămadă, un aluat, un gândCare mă precede și mă urmează.Din munții voștri am făcut o … Citește mai mult