vierme de matase – Versuri.pro

Cincinat Pavelescu - Pro Domo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Întocmai ca un vierme de mătase
Care-și zidește singur locuință
Din firul său, eu am o năzuință
În al meu suflet să-mi clădesc o casă.
Tot ce-am visat, dar n-a avut ființă,
Ca din pământ aș vrea acum să iasă.
Din amintiri și doruri să se țeasă
Umbrare de ispită și căință.
Pe fiecare zi, în pacea serii,
Căminul meu să suie spre tărie,
Un stâlp cioplit din marmura durerii.
Și gata când va fi să se ridice
Clădirea mea de artă și mândrie,
Nici trăsnetul, izbind-o, să n-o strice.

Palaghia Eduard Filip - Hrist Bucolic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În fiecare zi din Înviere,
Murit-am ca un vierme de mătase.
Sunt fluturele ce-l pictați pe case.
Învinsă-i iarna ce-o-nvrăjbiți prin sere.
În fiecare noapte de Armindeni,
Înpelinat de vinul de pripas,
Dau ghes lăutelor de cvas
Și tuturor mi-e pretutindeni.
Amiezelor de paști ce-nmuguresc de soare,
Lăutelor de gând ce ghes își dau de-a-rândul,
Le semețesc pripasuri din de-a gândul.
Și Înviez când mergeți la culcare.

Vasile Militaru - Păianjenul și Viermele de Mătase

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un păianjen ce s-aciuase
În ungherul unei case,
A văzut un vierme mic
Torcând fir de borangic.
Au trecut: o săptămână, două, trei, cinci săptămâni,
Până când maestrul făur, –
Tot muncind de azi pe mâini, –
I-a izbutit să-și facă o casă cât un degetar de aur.
Însă până să se-nchidă
Viermele în a lui casă, prefăcut în crisalidă, –
Pântecosul de păianjen râse, o bucată bună,
De maestrul ce torsese fir din soare și din lună
Și i-a zis: – Pentru-o alună,
Ai muncit mai mult de-o lună, –
Pe când mie nici nu-mi pasă,
Că-ntr-o clipă fac o plasă,
Ce cuprinde-ntreaga casă,
Iar când mă găsesc în pod,
Fac, badicul meu nerod,
Nu o plasă, – un nevod!..
– Știu, – răspunse far’ să muște,
Viermele, -dar a ta plasă,
Bună-i doar să prindă muște,
Ca să ai mereu la masă
Hrană grasă, –
Pe când eu, biet, fac mătase!
Suntem deci, într-un cuvânt:
Unul – drac, iar altul – sfânt!
Și nu știu cine-ar fi tantul
Care-ar vrea să-ți facă placul,
Susținând că tu ești sfântul,
Iar eu dracul.