Vidin

Veghează Dunărea-n larg,Curgând măreț, cu val tăcut.Ea strânge țara-n braț vânjos,La piept o strânge căldurosȘi-i strajă de temut.În amurgitu-nflăcăratVidinul parcă doarme-acum,Și-i pace peste Calafat,Un foc trosnește-nfricoșat,Pământul geme, apa-i fum.Obuzuri șuieră și trecPeste talazuri aurii,Din negre guri de tun țâșnescZburând ca un salut frățescDin dealuri în câmpii.Iar colo-n baterie, sus,Stă Carol Vodă liniștit.Flăcăi, priviți spre moarte … Citește mai mult