victime Colectiv – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Arși… Foc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu… în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet…
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug…
Azi scrum, în oraș moral instabil….
… Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman…
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
Mă bântuie urlet de groază
Din clubul morții în artificii
Topind vieți într-un vis, o oază
În mintea anoxică în suplicii.
Îmi plâng boboci de-al meu popor
Ce-aveau să înflorească o țară,
Ce-i azi rănită, părinți mor
C-ai lor copii-au ajuns să moară….
La mame, tați, pe brațe… aseară…
Sunt tot revoltă, tot o fiară!.
PS.
Arșilor în „Colectiv”, Clubul morții-n București… și nimeni n-ar răspunde… iară,
ISU, inspectoria inutilă, zisa „Poliție” Locală
Tagma controlorilor „neanunțați… cu toții demni de ocară!!!
31. 10. 2015

Claudia Suteu - Colectiv

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pentru chipurile lor ce nu vor fi uitate
Pentru cei ce au suflete desfigurate
Pentru cei ce până ieri erau mamă și tată
Dar azi privesc în gol o cruce și-o dată.
Pentru că nu vreau s-aud din artificii
De oameni ce vorbesc de Halloween, alcool și vicii
Pentru suflete de îngeri fără nume
Care au intrat în flăcări fără a se gândi la sume.
Pentru cei ce cred și le pasă
Asistente, doctori ce-au fugit ca arși de-acasă
Pentru cei ce au salvat plângând și vor mai plânge
Toți ce au plătit o greșeală cu sânge.
Să facem să conteze „a fi”, nu „a avea”
Și să conteze „a face”, nu, nu doar „a vrea”
Să n-așteptăm întruna un motiv
Când totul e cenușă, e timpul să fim noi un colectiv.
Și nu pentru un club, o clădire, o instituție
Ci pentru milioane aflate-n prag de revoluție
Și nu pentru toți medicii ce-așteaptă numai mite
Ci pentru toți cei care în nopțile nedormite.
Banii n-au contat și-au fost atâția tineri
Care și-au dat examenul la medicină, vineri
Pentru cei ce au plătit un concert cu viața
Din cauza unora care n-au inimi, ci au gheață.
Pentru visători ce au murit pe scenă
Și cei cărora muzica le curgea prin venă
Pentru acei eroi ce nu s-au mai gândit la viață
Pentru cei cu răni pe corp, suflete și față.
Să facem să conteze „a fi”, nu „a avea”
Și să conteze „a face”, nu, nu doar „a vrea”
Să n-așteptăm întruna un motiv
Când totul e cenușă, e timpul să fim noi un colectiv.
Pentru cei ce nu-și mai pot ține copiii-n brațe
Condoleanțe
Pentru supraviețuitori și pentru libertate
Pentru o schimbare și pentru dreptate

Optic - Colectiv

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă doare inima
Nu-ntreba de ce plâng
Cum să trăiești ca părinte
Cu copilul doar în gând?
Atât de mulți copii
Ce n-o să își revină curând
Zeci de ambulanțe
Venind și plecând
N-am fost acolo
Dar nu m-am putut abține
După câte-am auzit
Mă bucur că mai am zile
Copii ca mine, ca tine, s-au dus
Nu acasă la părinți
S-au dus acolo sus
Și voi căutați vinovatul, lucru inutil
Luați voi durerea
De-a duce la groapă un copil
Este greu
Agitație prea mare
Oameni alergau
Arși din cap până-n picioare
Urlete sfâșietoare
Victime cu grămada
Ambulanțe prea puține
Șanse la viață: Nada!
Unii-au murit în Iad
Alții-au trăit să-l povestească
Mare păcat. Dumnezeu să-i odihnească