Daniel Vişan-Dimitriu – Odiseea Spre Neuitări

Demult, demult,Îmi place primăvara s-o ascult,S-o simt, să-mi fieO mângâiere și o bucurie,Să-mi dea mireasma florilor de teiȘi amintirea vechii odiseiA pașilor pe care-n vremuri, eu,Îi presăram pe drumul tău, mereu.Căci tu-mi eraiIspita coborâtă dintr-un raiOri dintr-un visPe care Universul l-a trimisUnduitor, tăcut, plutind ușorPrin liniștea adâncului de dorȘi ai rămas pe-un loc ce-n veșniciiA … Citește mai mult

Michelangelo – 288

Tot timpul hărăzit spre rugăciunemi l-a furat iluzia lumească,păcătuiam sub dragostea cereascămai mult ca fără ea, cum nu pot spune.Ce-a dus pe alţii la înţelepciunepe mine-a izbutit să mă orbeascăşi nu mai sper, dar prinde-un dor să crească:amorul propriu de a mi-l răpune.Spre cer, redu-mi la jumătate calea,dar şi în cea de-a doua jumătatedă-mi, rogu-Te, … Citește mai mult