Aleksandr Blok – Viața-ncet Trecea Precum o Vrăjitoare
Viața-ncet trecea precum o vrăjitoare,Demult uitate vorbe în taină murmurând.Eu regretam ceva, oftam cu întristare,Mă mistuia, fierbinte, văpaia unui gând.Priveam, oprit la o răscruce-n câmpuri,Pădurea crenelată de apus.Dar chiar și de aici, robit de-atâtea gânduri,Mi se părea că ceru-i greu nespus.Și-mi amintii de vremea viforoasă,De-avântul meu, acum înlănțuit.În depărtări, lumina languroasăSpoia pădurea-n aur învechit.O, primăvară! … Citește mai mult