viata artistului – Versuri.pro

Chriss Justus - Așa Cum Nu Mă Știi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt așa cum nu mă știi,
Nu doar cum mă poți privi.. x4.
Sunt viu printre cei vii,
De unde vii, mă-ntreabă unu’
Și răspund de-acasă, nu din Titan..
Și sunt un om simplu, mai simplu decât tine,
Genu’ de persoană care vrea atât de multe și obține puține (haha)..
Din tot ce am visat,
Că lumea e prea mare să alerg eu după tot ce am sperat,
Și nimic nu cade din cer, degeaba ceri și speri,
Ce semeni culegi,
Seman cu tata, deci să îl culeg pe el? (ce mah?)
Trăim în România, țara e pe dos..
Inculții stau cu degetu’ în c*r în vile,
Artiștii dorm pe jos..
Și eu-s român și-s mândru să o spun,
Da da da, ajunge că poate m-aude cineva și-mi dă un pumn..

Ref: x2
Sunt așa cum nu mă știi,
Nu doar cum mă poți privi..
Peisaju’ tău e roz, da’l în s*****z
C’al meu e gri..
Sunt așa cum nu mă știi,
Nu doar cum mă poți privi
Deci dacă te uiți la mine,
Mai rău de-atât nu poate fi..

E genu’ meu să pun suflet în tot,
Da’ e greșit de tot..
Atâta pot, da’ fiind așa creez un antidot..
Și dacă mă calci pe coadă, n’am coadă, da’ e nasol,
Câinele care nu latră, mușcă cel mai tare după alcool..
Și peste toate, poți să spui ce vrei, ți-am zis:
Pentru mine o bârfă înseamnă reclamă gratis..
Și dacă nu mă-nghiți, ești liber să mă sugi..
E o vorbă veche, dar o poți face, deci nu-ncepe să plângi..
Și nu mă judeca greșit sau chiar deloc,
Eu atâta pot să fiu.. și deștept și dobitoc, mah!
Știu că nu prea am scos piese de genu’,
Sunt exact așa cum nu mă știi, îți spune și refrenu’..

Ref: x4
Sunt așa cum nu mă știi,
Nu doar cum mă poți privi..
Peisaju’ tău e roz, da’l în s*****z,
C’al meu e gri..
Sunt așa cum nu mă știi,
Nu doar cum mă poți privi..
Deci dacă te uiți la mine,
Mai rău de-atât nu poate fi..

Holograf - Singur Pe Drum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când luminile s-au stins
Și când sala goală s-a închis
Spectatorii au plecat de mult
Linistea din jur o mai ascult.
Obosit și asudat
Fericit și totuși frământat
De aceleași întrebări
Dacă azi am fost mai bun ca ieri.

Străzile-s acum pustii
E târziu e noapte și nu știi
Încotro ai vrea să mergi
Către care stea să mai alergi.

Sunt singur pe drum, acum
Sunt singur pe drum
Sunt singur pe drum,
Sunt singur pe drum
Aaaaacum.

Grigore Alexandrescu - Epistola Domnului V II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Epistola Domnului V. II.
Ziceai că în viața cea mai plăcută stare
E a omului slobod de orice-nsărcinare,
Care grijile lumii departe le aruncă,
Și-n pace, în tăcere, în liniște adâncă,
Lungit frumos pe spate, cu un ciubuc în gură,
Avându-și întru toate plăcerea de măsură,
La fumul ce se-nalță se uită, se gândește,
Și slava drept nimica, drept fum o socotește.
Tu dar, apostol vrednic al acestei doctrine,
Care ne izbăvește de grijile străine,
Spune-mi prin ce mijloace natura-mi pot preface
Și zilele ca alții să le petrec în pace.
Cum să mă scap de muze, de vechea tiranie,
De-ale lor capricii, de-a lor cochetărie,
Care întotdeauna mi-au fost supărătoare,
Și pricini felurite de lungă întristare?
În ce muzele noastre pot să ne folosească?
Nici chiar de un datornic nu știu să ne plătească!
În zadar mai deunăzi, am vrut, prin poezie,
Să scap de-o bagatelă, de-o mică datorie;
S-am arătat acelui care cerea parale
Că viața e scurtă și vrednică de jale;
Că aurul, argintul, metale păcătoase,
La omul ce-o să moară nu sunt trebuincioase,
Că averea n-o ducem în lumea viitoare;
I-am făgăduit încă o elegie mare,
Care pe larg să-i spuie, curat să-i dovedească
Cum trebuie averea să o disprețuiască,
Și versuri prin grămadă i-am dat ca să-și aleagă.
Dar toată a mea silință
A fost peste putință
Puterea armoniei să-l fac s-o înțeleagă.
M-aș mângâia d-aceasta, când aș vedea că, poate,
Prin scrieri vom preface năravuri desfrânate;
Atunci, lăsând odihna, pentru al multor bine,
Aș zice și aș face cât spânzură de mine.
Acum însă ce iese, de-oi alerga prin casă,
De m-oi lovi de-un scaun, de sobă și de masă,
Ca să arăt în versuri, în rânduri măsurate,
Că cinstea și virtutea sunt lucruri lăudate,
Că numai fapta bună este izvor de bine,
Iar cea rea își aduce pedeapsa ei cu sine?
Astea sunt prea frumoase și bune pe hârtie,
Cine însă le-ascultă sau vrea ca să le știe?
De când lumea e lume, ce carte omenească
Putu de fapte rele pe oameni să oprească,
Tiranilor să-nsufle a patriei iubire,
Pe cei fără de suflet să-i facă cu simțire,
Pe hoți să-i îndemneze cu cinste să trăiască,
Și câți judec norocul să nu-l napăstuiască?
Cânte lupii și urșii în pilde cât le place
Omu-și caută treaba și tot ce-a-nvățat face.
Povetele sunt vorbe, dar fapta e departe;
Și prea puțini urmează moralul dintr-o carte.
De aș avea-ncai darul să scriu de porunceală,
Și când cearcă pământul vreo mică zguduială,
Să fac câte-o duzină de ode sugrumate,
Să laud rău sau bine, aș fi mulțumit, poate,
În vreme ce acuma, vorbind cum mi se pare,
Îmi fac vrăjmași. Sunt oameni ce nu iau îndreptare,
Iar mai vârtos aceia ce vor să ne muncească,
Cântându-ne cu iadul cântarea cea drăcească.
Tu știi că am pățit-o, când am cercat a spune
Că versuri schilogite nu cred să fie bune,
Și că deocamdată noi nu știm latinește.
Ura neîmpăcată, ce-n furia-i scrâșnește,
A zis (ce urât vede a omului orbire!) :
Că lupii, urșii, leii vorbesc de stăpânire,
Că lupul e cutare, ce judecă, despoaie,
Și ia de pe om pielea ca lupul de pe oaie,
Că lebăda e omul ce dă povățuire
Acelor care umblă pe calea de pieire,
Că boul e cutare ajuns în treapta mare,
Dator de orice bine la oarba întâmplare,
Și-n sfârșit că măgarul ce zbieră și răcnește
E un autor jalnic ce prost ne sfătuiește.
Iată ce înțelesuri și ce cugete rele
Vrăjmașii fără lege dau scrierilor mele.
Apoi pas de lucrează în aste vremi de jale,
Când vor să-ncurce statul în pricini literare.
În zadar și cenzura de mine-ncredințată
Și alți câțiva prieteni cu bună judecată
Ma apără în lume, le spun că au greșeală,
Căci ei o țin tot una și zic că nu se-nșală.
Mulțumesc asta data și stăpânirii noastre,
Care nici vru s-asculte la vorbe așa proaste.
Altfel, zău, îmi e teamă că-n loc de mulțumire
M-ar fi făcut prieten cu vreo mănăstire,
Unde spălându-mi vina, prin post și nemâncare,
Mergeam în rai de-a dreptul și fără cercetare.
De ce, domnilor critici, atâta urâciune?
Dobitoacele mele au cugete prea bune;
Și numai ton de cârciumi, poezii monstruoase,
Cenzura cea deșteaptă e drept să nu le lase;
Ele ne strică gustul, și trista lor mânie
Parnasul îl preface în proastă băcănie.
Dar fabulele mele detot nevinovate
Nu se ating de nimeni, n-au personalitate.
De vă găsiți în ele, îmi pare foarte bine;
Însă de vă e teamă, că nu cumva prin mine
Să se-ndrepteze lumea, greșeala vă e proastă;
Puteți să luați pildă chiar de la dumneavoastră,
Care nu vă prefaceți, și fără încetare
Acelor ce v-ascultă aduceți supărare.
Oricum, îmi e cam frică; de astăzi înainte
La păsări, lighioane, voi da alte cuvinte.
Deși mai aveam încă, mărturisesc păcatul,
Să zic câteva vorbe de Paris răposatul,
Care, bărbat de cinste, om plin de bunătate,
Făcea versuri d-acelea ca din topor lucrate,
Cum faceți dumneavoastră. Dar iar v-auzeam gura,
Și iar mânjeați hârtie, iar v-arătați căldura;
Furioși de mânie, iar strigați după mine:
“Auzi, nelegiuitul, că morții nu scriu bine!
Auzi ale cui versuri le socotește glume,
Și cu ce chip vorbește de dușii de pe lume!
Aceasta este vina grozavă, criminală,
Și merită osânda, pedeapsa capitală. ”.
Așa ca să nu sufăr strigări, nemulțumire,
Ca să nu trag asupra-mi vreo nenorocire,
Gândește-te și-mi spune un mijloc de-ndreptare,
Tu, care petreci vremea în sfânta nelucrare,
Care ai scri prea bine, de ai avea dorința,
Dar care în odihnă îți mărginești silința,
Spune-mi cum poți de rimă, de muza-a mă desface,
Și eu, drept răsplătire, o satiră ți-oi face.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru

Zeno - Locul În Care Nu Se Întâmplă Nimic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pășesc încet, trag aer în piept x2.
Prea fericit nu sunt, prea fals am fost odată
Prea sincer devin acum, deci las’o baltă.
Am toată vlagă din mine s’o ard,
Iar cu ultima suflare o mai zic o dată
Zic, ‘bai, nu vrei’, zici ‘hai’, zici ‘ce’
Am un material de genu’ nu vrei să-l iei
Că n’are rost, zici tu, eu zic că nu
Am pus în el suflet și ăsta-i farmecu’.
Zici că n’are rost, că nu face un ban
Auzi, știi ce?! Mai bine nu-ți ziceam
Că hip hop’ul îi underground și asta o știam
Dar cu toate astea încă mai credeam
Că n’o să fac un compromis cu ele infecte
E secret că vocea lui e plină de defecte
Pareri corecte vreau să aud, vezi, poți
Apropo, să știi că nu toți suntem vagabonți.

Refren: Pășesc încet și încerc să ies dintr-o lume-n care, oricât de bun ai fi, talentul n’are căutare, poate visezi și tu la ce-am visat și eu îți zic: „Bine ai venit în locul în care nu se întâmplă nimic!” x2.

Hip hop’ul n’a murit, el respiră, dacă zici tu
Asta parcă mi se face silă
Abordez fără să vreau același subiect, gen
O bârfă în plus nu te face prost, îți pune sutien, rămâne
Ca-n tren, pe blat, noi mergem, la prima coborâm
Când n’o să mai putem să schimbăm macazu’
Acum e toată lumea-n tren și tu nu mă suporți
Că am creeat un brend, ca-n tren
M’am săturat să-mi vezi defectele
Că eu nu pot acum să mai urc nici treptele
Păi, fata mea, rămân așa, că-mi place
Și chiar dacă nu vreau, nu am ce face
În mine zăcea un strop de bucurie
Și unii însetați mi l’au sorbit cu voinicie
Luându-l fără milă, că așa se poartă
Nici măcar un 6 6 nu-mi aduce fericirea toată (toată, toată).

Black X - Outro de Sezon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dacă vrei să apar, strigă Black X,
Și o să mă arăt la fix.
Vin din spate cu rime noi,
Pregătit să arunc prostia la gunoi.
Am stat și-am analizat toate întâmplate,
Trebuie să iau o pauză, așa nu se mai poate.
Trebuie să iau o pauză, un respiro,
Ca să nu o dau la modul „you-yo”
Doar vreau timp pentru mine, vreau să evadez,
Maneliștii să se resemneze că nu cedez!
Poți s-o iei ca pe-un concediu,
Când mă întorc o să fie cel mai bun remediu!
Nu pot spune exact data când revin,
Dar sigur o să fie cel mai al dracu’ venin…
(Te-am lăsat, îmi iau șapca-n cap, am plecat)
(Va urma.. poate..)

Boris Pasternak - Pictorul - Traducere V. Bragagiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îmi place dârza nărăvie
La un artist ce-i în zenit
În fraze dezvățat să fie,
De cărțile-i e stânjenit.
Știu bine-a chipului silabă.
Clipa ascunderii e-n gol.
Și nu mai poți întoarce-o hloabă
Măcar ascunde-te-n subsol.
Nu poți feri soarta-n țărână
Ce-i de făcut? De la-nceput
Trage-n aminte să rămână
Vorba ce l-a recunoscut.
Dar cine-i el? Pe ce arenă
Adăugă târziul har?
Cu cine-i lupta de gheenă?
Cu sine doar, cu sine doar.
Cum la Gulf Stream e-o așezare
Căldura lumii l-a țesut.
În golful lui vremea răsare
Cu tot ce-n mare s-a pierdut.
Căta el pacea și-adevărul,
Iar anii tot pășeau încet
Cum nori îi trec atelierul
Unde-i ghebosul șevalet.
1935