vesniciile

Clădiri pustii s-au așezat la șirsă-și ție de urât pe searăși parcă-s clape de clavircând vântul bate-afară.Și zidurile coșcoviteîn nopțile fără sfârșitgem de stafie chinuiteși plânge vântul aiurit.Se surpă casele-n neștire,s-aprind în pietre licurici,pustiul cade pe iubire..O! veșniciile-au trecut pe-aici.