versuri heterometre albe

Ca cerul munţilor, limpede,Adânc, ca a nopţilor stele,Tu eşti a durerii imagine,O, tânăr cu palidă frunte.Pe ochii tăi mari, suferinţeleÎntins-au zăbranic de ceaţă,Sub care întorsu-s-au, singure,Spre tine privirile tale.Văzut-ai acolo imagineaAtâtor splendori îngropateÎncât de atunci închinatu-ţi-auTrecutului toată viaţa.Cum vine prin desele negureO rază din stinsul luceafăr,Şi timidă luptă cu spaţiul,De lumea de azi doritoare;Aşa din … Citește mai mult