Mihai Eminescu – Eco [II]
Prin păru-i de aur, coroanăCu colțuri în fulger și jar,Ea apele-n cale-i aplanăȘi-ndoaie bătrânul stejar.Prin poarta îngustă din muriiGrădinei, cetății-mi din stânci,Cobor în adâncul păduriiUnde-izvoarele murmură adânci.Prin norii rupți trece lunaȘi-n sufletu-mi dor a pătruns.Și părul mi-l îmflă furtunaȘi ochii-mi se-neacă de plâns.Doresc doar ca în fundul măriiSă mă ia cu sine-n sarai,În nalte albastrele … Citește mai mult