versuri ca visurile

Ca visurile-ntunecateClădirile se-nșiruiesc,Și singur, învelit în manta-mi,Tăcut pe trotuar pășesc.Acum în turnul catedraleiSe bate tainic miez de noapte.M-așteaptă-acasă adorataCu sărutări, vrăjite șoapte.Prietenoasă trece lunaCălăuzindu-mi pas cu pas;Dar eu m-opresc în umbra porții,Strigându-i vesel: — Bun rămas.Îți mulțumesc, amică veche,Că-mi luminași frumos pe drum;Treci mai departe, lumineazăȘi celorlalți pribegi, de-acum.Iar de găsești pe vreun ibovnicCe plânge, … Citește mai mult