Salvatore Quasimodo – Verdele Fals și Cel Adevărat
Tu nu mă mai aștepți cu inima josnicăa orologiului. Nu contează dacă deschizisau scrutezi dezolarea: rămân oreaspre, pârjolite, cu bătaie de frunzeneașteptată în geamurileferestrei tale, înaltă peste două străzi de nori.Îmi rămân încetineala unui surâs,cerul întunecat al unei haine, velurulde culoarea ruginii înfășurat în părși despletit pe spate și-acel chip al tăuscufundat într-o apă abia … Citește mai mult