George Gordon Byron – Beppo – Strofa – XI
Venețiene chipeșe zăreștiȘi azi, cu ochii negri, sprâncenați,Cu fețe dulci ca-n pânzele grecești,Prost imitate-n timpii-apropiați.Când pe balcon se pleacă, te gândeștiLa Venera lui Tițian (aflațiCă în Florența-i cea mai bună) sauCeva din Giorgione parcă au.