Jorge Guillen – Niște Cai
Păroși, atât de jalnic naturali,Cu coamele lor lungi și nemișcate,Lipsiți de grație, pe măsuratePășuni supuși, păscând sub portocali.Văd niște cai. Așa cum stau, egali,Nu par uimiți: ființe-n veci legateDe iarbă. Liberi, fără libertate.Rămân în pacea lor: sunt vegetali.Atât de-activ destin sleiește-n suflet,Pupila visând umbre-și trece veghea:Sporind asistă-al cerului răsuflet.– Apropiat de tot ce viețuiește-iAscuns doar … Citește mai mult