Lucian Blaga – Vedenie Dantescă
Un cer senin de amplu iunie prin veacși-a-nființat azurul neființeiîn cestalalt tărâm, al suferinței,și câtă-n ceas a fi durerii mele – leac.Să uit că suntem robii negrei ere,să uit de jale, cazne, de tenebreledin inimă, de tot ce crunt în preajmă e –zboară doi fluturi, două giuvaiere,peste oraș purtați de-o adiere.Închis în ăst infern terestru … Citește mai mult