vecina dor

Mă cerți mereu, dar nu sunt eu de vină,Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, –Că ți-am făcut potecă prin grădină..Adeseori tu lași la geamuri storul,Și ușa ta e-nchisă cu zăvorul,Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!Și tot mai des mă poartă necuratulSpre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatulPe care-l țin ispita și păcatul.De dorul … Citește mai mult