vecernie – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Vecernie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nenumărate fire de nisip,
Neobosite râuri, delicata
Zăpadă, ca o umbră, și-nceată
Cădere a serii și seninul chip
Al țărmului înalt bătut de soare,
Cărările de zimbri străbătute,
Sărutul, asfințiturile mute,
Recoltele și-a lumii-nnegurare.
Roci neclintite, mute minerale,
Și Orinoco, jocul de noroc,
Urzit de apă, aer, tină, foc,
Și turme de-mblânzite animale
Vor face să te smulgi din mâna mea,
Și dimineața, ziua, noaptea grea.

Gheorghe Tomozei - Ospățul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mai mare peste vecernie
Peste, din trupul tău, o gubernie
Mai-marele clipei,
Nisipurilor, risipei.
Ospățul regal
Cu talgere și cu brumat pocal:
Jindul te-nghite, lacrima te bea.
Cum să-mi ajungă doar tristețea mea?

Nichifor Crainic - Vecernie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vecernie.
Pe-aici, în sus, e schitul la capăt de colnic.
L-a zugrăvit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinți între ștergare de galben borangic
Și sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.
Auzi, un clopot mișcă văzduhul peste munți
Și se boltește-n sunet cât cerul de mărgean
De dincolo de lume te-ndeamnă să renunți
O taină fără de moarte la veacul pământean.
Vom asculta din strană vecernia-n sobor
Când intră-n schit odată cu pasul serii lent
În murmure ca zvonul albinelor în zbor
Năluci călătorite din Vechiul Testament.
Cu aur pe odăjdii, îmbălsămații tei
Vor îngâna soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumina lină m-aș bucura să zici.
Când, la sfârșitul slujbei, vom săruta sfios
Argintul sfintei scoarțe de Evangheliar,
Ne va părea o clipă că ne-a zărit Hristos,
Mișcând încet perdeaua intrării în altar.