II: Mi-a văzut-o sufletul, măi
S-o întoarne nu putu, măi
Și-a văzut-o inima,
N-a putut-o înturna
Tinerețe vezi cum ești,
Unde oare te silești, măi.

III: Cum e viața omului, măi
Ca și frunza pomului, măi
Îl îmbracă florile,
Pe urmă ninsorile
Tinerețe vezi cum ești,
Unde oare te grăbești, măi.

IV: A căzut neaua pe nuc, măi
Și mă-ntreabă cum o duc, măi
Nu știu ce mă-ntreabă așa
Parcă n-ar ști, n-ar vedea
Tinerețe ce rea ești,
Unde oare te grăbești, măi
Parcă n-ar ști, n-ar vedea,
Că sunt albă ca și ea
Tinerețe vezi cum ești,
Unde oare te silești, măi