Tudor Arghezi – Vânt de Toamnă
E pardosită lumea cu lumină,Ca o biserică de fum și de rășină,Și oamenii, de ceruri beți,Se leagănă-n stihare de profeți.Rece, fragilă, nouă, virginală,Lumina duce omenirea-n poală,Și pipăitul-i neted, de atlas,Pune găteli la suflet și grumaz.Pietrișul roșu, boabe, al grădinii,Îi sunt, bătuți și risipiți, ciorchinii.Plocate grele se urzesc treptatÎn care frunzele s-au îngropat.Din învierea sufletului, de … Citește mai mult