van gogh – Versuri.pro

Aurel Rau - Auvers-sur-Oise

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lumina îi venea din zenit.
Așa e-n Auvers mansarda
unde-a trăit parcă luni – a trăi
dacă acoperă-n cazul dat
nesfârșitul.
Van Gogh, Crist al nostru.
Zeu vrajbei. În cumpănă cu exploziile
solare.
Încăperea
stând martoră. Doar lucarna
prin care ceru-și vărsa teroarea ca printr-o pâlnie
într-un singur
amar
pahar.

Petre Stoica - La Plecare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La plecare Van Gogh a lăsat aprinsă
lampa aceea neagră pe masă așadar
spațiul meu rămâne neschimbat viețuiește
cu fluturii lângă pâinea gloriei uscată
curând voi mânca o pereche de ardei
și o roșie luminoasă ca inima vieții
la sărbătoarea morții mele desigur

Deliric feat Silent Strike - Van Gogh

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Van Gogh, în orice post impresii
Harfe de boss, sos de MC
Van Gogh, când mă apucă strechea
Decât să vă ascult, îmi tai urechea.
Van Gogh, în orice post impresii
Harfe de boss, sos de MC
Van Gogh, când mă apucă strechea.
Flexez pe vers, ăsta-i zeama lui
În rap de când e el, de la mama lui
Când urmezi intens interesul pui
Preț pe ce ai și pe ce-ți propui.
Ai plecat cu nimic, îi arăți oricui
Cum te vezi tu miezu’ universului
Fiecare-și alină durerea lui
Ăștia bagă Lean cum bagam eu cui.
E același film alt cinema
E ca un remake cu altcineva
E aceeași carte alt paragraf
Mai bine o ștergi până se pune praf.
Mă știi din Control ca pe ANAF
Mă știi din Control ca pe hipsteri
Atent la detalii și la craft
Făcute în timp să reziste.
Vreau dumele mele sculptate ca-n Roma
Cu numele mele pe soclu la MOMA
Sumele mari pe cecuri acuma
Și să curgă Tagu’ ca-n Lisabona.
Încă-s spirt ca Mona când scriu
Dacă simt că n-o să mai fiu
Mă bag singur, boss, în sicriu
Ca vampirii, noaptea târziu.
Van Gogh, în orice post impresii
Harfe de boss, sos de MC
Van Gogh, când mă apucă strechea
Decât să vă ascult îmi tai urechea.
Van Gogh, în orice post impresii
Harfe de boss, sos de MC
Van Gogh, când mă apucă strechea
Decât să vă ascult îmi tai urechea
Van Gogh.
Intru pe beat ca-n bancă cu bombe la brâu
Iau banii vreau barcă la râu
Nu-s bolnav cu bolizi cu cai mulți
Că mă-mbăt rău și nu-i țin în frâu.
Dar dă-mi în pana mea și-o Panamera
Deși panaramele o sug și-n Logan
C-am în plan să-mi iau casă cu pomi la piscină
Cu panoramă prin termopan.
Cine zice că nu vrea o viață mai bună, ăla clar te minte
Stai departe-s doar cuvinte, totul se vinde
Instincte primare primează, boss
Suntem doar maimuțe îmbrăcate frumos
Am Porc, n-am Gucci
Tot laud papucii, îi port și cu blugii.
Știu jocul nu-i fair ca Luci
Dar nu poți să negi că verucii
Oricât ai sta-n lei ca Tucci
Nu dă nimeni un ban pe săraci ca haiducii.
Că-i concurs de flex pe Instagram
Doar n-oi sta balan
Că-s lit pe beat, zeama la kilogram
Hasta la vista, man
Ești terminat.
Van Gogh, în orice post impresii
Harfe de boss, sos de MC
Van Gogh, când mă apucă strechea
Decât să vă ascult îmi tai urechea.
Van Gogh, în orice post impresii
Harfe de boss, sos de MC
Van Gogh, când mă apucă strechea
Decât să vă ascult îmi tai urechea
Van Gogh

Leo Butnaru - Laurii Locul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dacă Van Gogh ar fi fost încoronat
precum o merita,
laurii i-ar fi tăinuit locul crimei de sine,
adică al urechii
pe care și-o tăiase cu atâta cruzime.

Anne Sexton - Noapte Înstelată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

„Asta nu mă împiedică de a avea o nevoie teribilă de – dacă tot trebuie să-i pronunţ numele – religie. Apoi ies afară în noapte şi pictez stelele”
Vincent Van Gogh – Într-o scrisoare către fratele lui.
Oraşul nu există,
exceptând locul unde un copac cu frunziş negru se strecoară
ca o femeie înecată spre cerul fierbinte şi clar.
Oraşul este mut. Noaptea fierbe împreună cu unsprezece stele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar.
Se mişcă mereu. Toţi aştrii sunt vii.
Până şi luna se umflă în fiarele ei portocalii
pentru a îşi expulza copiii prin ochi, urmând zeescul tipar.
Bătrânul şarpe ceresc, invizibil, absoarbe stelele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar:
în monstruozitatea grăbită a nopţii,
înghiţită de marele balaur, să mă desprind
de propria viaţă fără nici o credinţă,
fără stomac,
fără plânsete în zadar.