valesane – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Catrenele Valesane XXXV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cerului plin de atenție
povestește pământul;
depășește și munții
în amintiri, cuvântul.
Roșindu-i-se fața
că cerul atent îl ascultă
își dezvăluie viața
și nu mai cuvântă!

Rainer Maria Rilke - Catrenele Valesane XX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Peste gardul de mărăcini
se-ntinde mica clematită,
iar volbura albă, pierdută-ntre spini,
așteaptă clipa să se închidă.
Aceasta face în lung de drum
buchete unde golfuri roșesc.
Deja? E vara-mplinită de-acum?
Și zilele toamnei le ruginesc.

Rainer Maria Rilke - Catrenele Valesane IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ținut străvechi, cu turnuri ce fac să mai persiste
atât cât clopotele-și amintesc –
privirilor, ce fără a fi triste
de umbrele trecute trist vorbesc.
Podgorii nesfârșite, atâtea forțe stoarse
când soarele teribil în bob s-a decantat…
Și-n depărtare spații mereu mai luminoase
ca viitorul, încă, ignorant.

Rainer Maria Rilke - Catrenele Valesane VI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Țară liniștită ai cărei profeți tac,
ea singură își pregătește vinul;
mai dăinuie pe dealuri din al Genezei arc
și-n inimă nu-i tremură destinul!
Țară, prea mândră pentru a dori
schimbării să găsească altă formă
decât a nucului și ulmului
bucuroși să se repete când se transformă;
Țară, ale cărei ape îi sunt singurele noutăți,
toate aceste ape montane
ducând peste tot claritatea vocalelor
printre atâtea dure consoane!

Rainer Maria Rilke - Catrenele Valeșane IX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aproape nevăzutul luminează
deasupra pantei înaripate;
rămâne un pic din clara noapte
și în argintul zilei vibrează.
Iată, lumina nu apasă nicicum
asupra acestor supuse contururi,
și, sus, în cătunele pierdute de drum,
cineva le consolează de-a pururi!

Rainer Maria Rilke - Catrenele Valeșane XXIV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și, iată, ora care argintește
metalul pur, al serii, dulce voal,
cu-o frumusețe lentă se unește
și piere-apoi în calmul muzical.

Pământul se înclină către pace
un astru pur își tremură izvor
orice tumult al zilei se retrage
și toate curg prin vocea apelor.

Rainer Maria Rilke - Catrenele Valesane XVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum o panglică strânge
de pai, pălăria
drumul, la fel de dulce
înconjură via.
Via – o pălărie ce ține
capul ce vinul invent.
Pentru anul care vine
vinul – o fierbinte cometă.

Rainer Maria Rilke - Catrenele Valesane I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Micuța cascadă.
Nimfă, îmbrăcându-se
în ce o dezbrăcă,
trupul tău exaltându-se
în unda rotundă și aspră.
Deși schimbi ne-încetat
veșmânt, coafură;
în urma atâtor plecări, viața ta
rămâne prezență pură.