Strofa I:
Nici nu știu cu ce să încep,
Dar uite că încep să-ți zic,
Că încep să-mi pierd capul și pricep,
Că nu mai înțeleg nimic.
De ce îmi e gândul la tine,
Când ești departe de mine?!
Când știu că nu e bine,
Și asta o să mă deprime?
Mult prea des mă închid în mine,
Și mă rup de realitate.
Simt că nu mă pot abține,
Și nu mai am seninătate.
Și mă las pe spate-n pat,
Sunt iar tripat pe tine.
Sunt prea departe plecat,
Căci sufletu’ a scăpat din mine.
Știu că nu e bine, deloc
Dar nu știu ce să mă fac
Nu vreau să scap de tine, n-ai loc.
Parcă mi-te zbați în cap.
Și-mi aprind altă țigară,
Mai torn un pahar cu vin.
Realitatea mă doboară,
Nu mai pot gândi senin.
Că-mi amintesc zâmbetul tău,
Ce tare aș vrea să îl revăd!
Chiar de-a fost ca un călău
Și-n mine a făcut prăpăd.
Și patu’ se învârte cu mine,
Scrumu’ îmi cade pe covor;
Primesc mesaj de la tine:
„- Bună dimineața, te ador! „

Refren X 1

Strofa II:
Îți simt parfumul pe aproape,
Te aud pășind ușor spre pat.
Te ivești subtil din noapte,
Mă simt tot mai încordat.
Ochii tăi mă încolțesc,
Privirea ta se oprește-n mine
Pașii tăi mă înnebunesc,
Și abia mă pot abține.
Să nu mă ridic din pat;
Chiar n-are rost să îți stric jocu’.
Continui să mă prefac
Și uite așa-mi încerc norocu’.
Și te bagi sub cearceaf
Îți simt respirația în ceafă
Asta tinde să mă facă praf,
Da’ nu vreau să fac vreo gafă.
Și zac și mă prefac
Că cică dorm în continuare.
Și tac ca un prostanac
Ce vibrează de nerăbdare.
Te-aș săruta ca un nebun
Și aș vrea să-ți spun ce simt;
Dar niciun DEX nu-i destul de bun!
Deci n-are rost să te mint!
Și mă simt atât de bine
Mă îmbrățișezi atât de tare,
Parcă ai oprit lumea în tine
Timpul îl ai la picioare;
Și la ureche aud răspicat:
„- Bună dimineața, te ador! „
Tresar speriat și sar din pat,
Sunt tot singur în dormitor!

Refren X 1

Strofa III:
Și vine iar dimineața,
Nu ești în pat lângă mine.
Și parcă-mi plânge iarăși fața,
NU, chiar nu-mi e dor de tine!
Capu’ mă doare prea tare.
Patu’ se învârte cu mine,
Io abea mă țin pe picioare,
E clar că nu mă simt bine.
Încerc să-nțeleg ce se întâmplă,
Văd că tu nu ești aici.
Iar am pusă mana-n tâmplă;
De ce nu vii să mă ridici?!
Știi că aici e o furtună,
Ce doar tu o poți controla,
Nu zici, și tu un „bună”?!
Poate așa o vei estompa.
Și-mi aprind prima țigară,
Iau și o gură bună din vin.
Și realitatea-i într-o doară
Trăiesc, parcă într-un chin.
Tu-mi ești venin și-mi ești și miere;
Provoci și chin și plăcere;
Ești și penin și durere;
Ca un carchin; ai și briere;
Ești o adiere cumplită,
Ce pare a fi omniprezentă.
Malefica mea iubită
Sinistră și inocentă.
Da’ unde ești iubito acum,
Când am nevoie de ajutor?!
Că am nevoie de tine precum
D-un: „- Bună dimineața, te ador! „

Ref x1