https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/dimitrie-anghel-ursita https://versuri.pro/dimitrie-anghel-ursita#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=86191 →]]> La patul ei trei ursitoare
Din toată lumea au venit
Să spună-o vorbă fiecare
Și fiecare a ursit:
Și una a zis, să-i zicem „Dora”
Citind în stele pe-o fereastră,
Că-i scris să placă tuturora
Și pururi să rămâie castă.
Și-a zis a doua-ntr-o părere:
„Să-i punem numele Maria,
S-aducă numai mângâiere
Și inimilor bucuria!”.
„Dalila să numim copila,
Căci s-a născut pentru păcate!”
Și într-adevăr ai fost Dalila! …
— A treia doar avu dreptate.

]]> https://versuri.pro/dimitrie-anghel-ursita/feed 0 https://versuri.pro/daniela-condurache-jocul-ursului https://versuri.pro/daniela-condurache-jocul-ursului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85567 →]]> De trei săptămâni trecute
Vin cu urșii de la munte
Și-am trecut și Dunărea
Cu doi urși alăturea.
Joacă, joacă, măi Martine,
Că-ți dau pâine cu măsline,
Aruncă-te pe tânjala,
Du-te-ncolo, vino-ncoa.
La tulpina bradului
Mi-o făcut ursoaica pui,
Unu-i negru ca și corbul,
Altu-i roșu cum îi focul.
Haide joacă, janghinos,
Să facem aici frumos,
Ursul meu s-o deocheat
C-o fost descheiat la piept.

]]> https://versuri.pro/daniela-condurache-jocul-ursului/feed 0 https://versuri.pro/duiliu-zamfirescu-noapte-buna https://versuri.pro/duiliu-zamfirescu-noapte-buna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85724 →]]> Noapte bună, noapte bună,
Copilaș cu gura mică,
Dormi sub razele de lună
Și la cap c-o floricică.
Mâine, când te-i deștepta,
Razele din sfântul soare
Genele ți-or săruta,
Socotindu-te o floare.
Și-or trimete către tine
De pe-un vârf de romaniță
Ursitoarele de bine
Pe aripi de gărgărița.
Azi norocul îți zâmbește,
De pe drumuri te adună:
Gărgărița urmărește,
Urmărește-o… Noapte bună.

]]> https://versuri.pro/duiliu-zamfirescu-noapte-buna/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-ursitoarele https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-ursitoarele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63854 →]]> Stau nevăzute, și-n graiul păstorilor
murmură cântec de leagăn. Dar când
Patria însăși se naște – și-aceasta
întruna se-ntâmplă, și-n taină –.
ce fel de limbă vorbesc Ursitoarele?
Miezul e-n fruct, și gustării menit;
sâmburii, însă, țărânii: căci numai
atunci – voievod care-și ține
țara și oamenii-n crengi, – ridica-se-va
tânărul pom. Tot așa, când vorbim,
carnea cuvintelor noastre-i plăcere,
se mistuie-n gură. Dar cine,
spuneți-mi! zvârle în țarină sâmburii
limbii – să crească un grai mai curat,
singurul care, rostit, primenește,
și ține-n rostire poporul?
Cel ce sădește uda-va cu lacrimă.
Nu orice lacrimă însă va fi
stingere-a lacrimei: numai Poeții,
când plâng, ne răscumpără plânsul.
Mume, voi – suflet de neguri al mamelor! –
voi ce-auziți – când atât de adânc
bubuie timpul, că-n voi e tăcere –
pe cei ce-ntr-o limbă virgină
schimbă grăind ale Patriei scutece,
dați, Măsuratelor! verbului lor,
celui de sânge și foc, bunătate,
să-i pară poporului cântec.

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-ursitoarele/feed 0 https://versuri.pro/stefi-si-atat-uratura-de-urs https://versuri.pro/stefi-si-atat-uratura-de-urs#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=64724 →]]> Foaie verde foi de fag
Am venit cu ursu’ în prag
Ascundeți-vă sub pat
Că-i tare-nfuriat..
De trei săptămâni trecute
Vin cu ursu’ de la munte
Numa-n coate și genunchi
Că s-apropie de sat
Ușurel și apăsat
La neveste cu bărbat
Și fete de măritat
Ursu meu de la Bacău
Tare-i prost și nătărău
C-o mâncat un ciucalău
Ciucalăul era stricat
Ursu’ meu s-o-ntoxicat
Nu știu Doamne ce să îi fac să iau sânge de la cap, de la cap de la picioare vai di mine ursu’ moare..
Poate o trecut printr-un pârău l-o mușcat vre-un șarpe rău
Poate o trecut printr-o cărare l-o pupat vreo fată mare..
Scoală ursule de jos nu te face că ești prost!
Scoală ursule-n picioare să te văd cât ești de mare
Foaie verde și-o alună
Ia-ți ursule noapte bună
Și la anu’ când venim sănătoși să vă găsim!!!
La Anu’ și La Mulți Ani!!!

]]> https://versuri.pro/stefi-si-atat-uratura-de-urs/feed 0 https://versuri.pro/maria-ciobanu-ursitoare-de-te-as-sti https://versuri.pro/maria-ciobanu-ursitoare-de-te-as-sti#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66518 →]]> Ursitoare, de te-aș ști
Zi și noapte n-aș dormi,
Zi și noapte te-aș căuta
Până ți-aș găsi urma,
Ursitoare, ursitoare!.
Și cu lacrimi te-aș ruga
Să nu mai ursești lumea,
Să nu mai ursești pe lume
Om fără noroc ca mine,
Ursitoare, ursitoare!.
La trei zile m-ai ursit
Să n-am parte de iubit,
M-ai ursit să n-am pe lume
Om ca să țină la mine,
Ursitoare, ursitoare!.
Nu știu, maică, de trăiesc
Zilele să-mi viețuiesc,
Să nu-mi duci inimă rea
C-așa mi-a fost soarta mea,
Ursitoare, ursitoare,
Căci eu plec, mamă, departe
Și ți-oi scrie numai carte,
Ursitoare, ursitoare!

]]> https://versuri.pro/maria-ciobanu-ursitoare-de-te-as-sti/feed 0 https://versuri.pro/martolea-noua https://versuri.pro/martolea-noua#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66883 →]]> Și-a luat-o pe cale,
Pe cărare.
Când a fost la miez de miez de cale,
L-au întâlnit,
L-au întâmpinat,
Nouă urcoi, nouă urcoaie,
Nouă moroi, nouă moroaie,
Nouă strigoi, nouă strigoaie,
Nouă diavoli, nouă diavoloaie,
Nouă lei, nouă leoaice,
Nouă pocitori, nouă pocitoare,
Nouă ursitori, nouă ursitoare,
Nouă făcători, nouă făcătoare,
Nouă mârâtori, nouă mârâtoare,
Nouă mâncători, nouă mâncătoare,
Nouă zâni
De la nouă stâni,
Nouă vânturi de vânt
De pe pământ.
Toate s-au strâns și s-au adunat,
Și pe pat de moarte l-au lăsat.

]]> https://versuri.pro/martolea-noua/feed 0 https://versuri.pro/maria-tanase-ursitoare-ursitoare-of-zac https://versuri.pro/maria-tanase-ursitoare-ursitoare-of-zac#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=67841 →]]> Of, plâng, of, plâng
Că nu ştiu cum o s-ajung
Că nu ştiu cum o s-ajung.
Ursitoare, ursitoare,
Ce-ai cu mine frăţioare
De nu mă laşi să trăiesc
Şi ce mi-i drag să iubesc.
Of, zac, of, zac
Pe braţele cui mi-e drag
Pe braţele cui mi-e drag.
Ursitoare, ursitoare,
Vedea-te-aş legată-n fiare
Şi de mâini şi de picioare
Şi de mâini şi de picioare.
Of, mor, of, mor
Pe braţele cui mi-e dor
Pe braţele cui mi-e dor.
Ursitoare, ursitoare,
Ce-ai cu mine frăţioare
Ursitoare ca a mea
Să nu aibă nimenea

]]> https://versuri.pro/maria-tanase-ursitoare-ursitoare-of-zac/feed 0 https://versuri.pro/mihai-eminescu-ursitoarele https://versuri.pro/mihai-eminescu-ursitoarele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70433 →]]> Codru-i alb și frunza-i neagră.
A lui mii de rămurele
De zăpadă îi sunt grele,
Vântul trece doar prin ele,
Vântul rece și vreo țarcă
Scuturând le mai descarcă.
Albă-i noaptea cea cu lună,
De-n departe codrul sună,
Lupi-n pâlcuri se adună.
Suflă vântul, suflă-ntr-una,
Câmp și cer mi le-mpreună.
Te-apuc-o jale nebună,
Jale lungă și întinsă,
Ca și țara toată ninsă,
Codri tremur ca o vargă
Cât îi zarea ta de largă,
Lupii peste culmi aleargă,
Străbătând ninsorile,
Pâlcuri zboară ciorile,
De mai zici cu zicătoarea:
Albă-i lumea, neagră-i cioara.
În temei de codri deși
Nu e pârtie să ieși,
Nu-i cărare, nici răzor,
Nici urmă de vânător.
Vicolind, troienele
Au umplut poienele,
S-au lăsat pe crengi uscate,
Peste frunze scuturate,
Peste ape, peste toate.
În pădurea nepătrunsă,
O căscioară e ascunsă,
Nu-i aproape sat, nici drum,
Singurică, nu știi cum,
Doar din horn îi iese fum.
Cine-n casă o să-mi șadă,
De nu-i pasă de zăpadă,
Care cade și-o să cadă
Tot grămadă pe grămadă,
De-ntrece gardu-n ogradă,
Pân’ la streșină-o s-ajungă
De s-alege iarna lungă?
Văduvioară tinerică
Șade-acolo singurică;
Câte zile sunt lăsate
Nu mai merge pe la sate,
Câtă-i vremea unei ierne,
Cât zăpadă se așterne,
Ea tot deapănă și țese
Fire albe, pânze-alese.
Părul ei cel negru, moale
Desfăcut cădea la vale,
Ochii tineri și căprii
Strălucesc așa de vii,
Iar de râde are haz,
Cu gropițe în obraz
Și la unghiul dulcii guri,
Și la alte-ncheieturi,
Și la degete, la coate,
La-ncheieturile toate;
Ochii ard întunecoși,
Fața albă, buze roșii,
Iar când merge legănată,
Tremur sânii ei deodată,
Tremură frumuseța-i toată.
Nu-i subțire, ci-mplinită,
Cum e bună de iubită,
Nici prea mică, nici prea mare,
Plinuță la-ncingătoare,
Plinuță la sâni, la față,
Încât ai ce strânge-n brațe.
Tot ce-ar zice i se cade,
Tot ce-ar face bine-i șade,
Și la vorbă de s-o-ntinde,
Vorba dulce bine-o prinde,
Și de tace iarăși place,
Că are pe vino-ncoace;
Oacheșă și sprâncenată
Și la îmblet alintată
Ar trebui sărutată.
Pe când arde focu-n vatră,
Lupii urlă, cânii latră,
Iar ea toarce din fuior,
Legănând cu un picior
Albia c-un copilaș,
Adormit și drăgălaș,
Alb ca felia de caș.
Și ea zice-ncetișor:
Nani, nani, puișor,
Dormi, drăguță, dormi în pace
Că la vară eu ți-oi face
Sub cel tei bătut de vânt
Așternutul la pământ.
Vântul că va aromi.
Iară tu vei adormi,
Vor pătrunde stelele
Toate rămurelele,
Iară luna va străbate
A noastră singurătate,
Iar când vântul va sufla,
Teiul se va legăna,
Florile și-a scutura,
Iarăși te va deștepta
Sub plutirea norilor,
În căderea florilor,
Pe-a izvoarelor sunare,
Pe de-a pururi călătoare,
La glas de privighitoare.
Cum îngână și visează,
Genele-i se-ngreuiază;
Adormind astfel cum șade,
Fusul din mână îi cade;
Doar prin somn mișcă piciorul,
Ca să-și legene ficiorul.
Focu-n vatră se potoale,
E-o căldură-așa de moale
Și sub candela smerită
Ea adoarme zugrăvită;
Iar cămașa stă să-i cadă
De pe umeri de zăpadă,
De pe munții sânului,
Albi ca floarea crinului,
Așa dulci și plini și dragi,
Pe-a lor culmi având doi fragi
Și rotunzi și dragi și dulci,
Fruntea pe ei să ți-o culci.
Adormise-așa frumos
Cu-a ei mâni lăsate-n jos,
Sub o candelă smerită
Pare că e zugrăvită.
Cum dormea cu ochiu-nchis,
Ea visă un mândru vis:
Un părete-a stat să cadă,
Nu mai e defel zăpadă,
Codrul tremură-nfrunzind,
Izvoarele-ntinerind.
Și ea vede mândru tei
Ce umbrește casa ei,
Că-nflorea bătut de vânt
Cu crengile la pământ;
O cântare sună lină,
Iar în zare lună plină,
Iar băiatu-n somn, el, râde.
Teiul mândru se deschide,
Ies trei zâne ca pe poartă,
Câte-o stea în frunte poartă:
Ele-s ursitorile
Rumene ca zorile,
Și ușoare calcă, slabe,
Pietre scumpe-n mii de boabe
Pe-a lor văluri sunt podoabe.
Și prin pânze străvezie,
A lor glezne argintie
Nu s-ating nici de pământ,
Ci se leagănă de vânt,
Căci ușor de mâni se prind,
Trag un danț și mi-l întind,
Leagănul încunjurând
Și din gură cuvântând,
Cuvântând cuvinte rare
Ca niște mărgăritare.
Una zise: Drag băiat,
Vei fi mare împărat,
Căci așa îți este scris,
Cum ți-o spun acum în vis.
Alta zise: Vei fi tare
Fără vreo asemănare,
Cum nu-i alt viteaz sub soare.
Iar a treia-i zise: Dragă,
Ai să ai o minte-ntreagă,
Căci isteț vei fi cu duhul
Ca și luna și văzduhul.
Iară muma cum visează,
Mâinile-și împreunează
Și se roagă către zâne:
Luminatelor stăpâne,
Nicăieri nu-i copilaș
Așa blând și drăgălaș,
Nici în lume, nici în țară,
Că-i frumos din cale-afară,
Drag îmi e ca o minune,
N-am cuvinte a o spune,
Geaba caut și gândesc,
Nu știu să le potrivesc.
Nu-i dați daruri trecătoare
Cum dați altora sub soare,
Dăruiți-i lui ceva
Ce în lume nimenea
N-a avut, nici n-o avea.
Atunci danțul se oprește,
Zâna-a treia trist privește,
Către mumă zise-așa:
Știi tu ce-ai cerut ori ba?
Nici o știi, nici o vei ști,
Dară eu voi împlini
Ce-ai cerut în ceasul sfânt,
Sfânt în cer și pe pământ.
Pe copil se pleacă zâna,
Peste el și-ntinde mâna:
Numai tu vei mai avea
Ce nu are nimenea,
Că acum ți-e dat de soarte
Viață fără moarte,
Și ți-e dată tinerețe
Fără bătrânețe.
O cântare sună lină,
Arde-n zare luna plină,
Peste vârfuri trec scântei,
Intră zânele în tei.
Muma doarme, pruncul râde,
Copacul se reînchide.

]]> https://versuri.pro/mihai-eminescu-ursitoarele/feed 0 https://versuri.pro/mihai-eminescu-musat-si-ursitoarele https://versuri.pro/mihai-eminescu-musat-si-ursitoarele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=70434 →]]> Sub vântul rece-al amorțitei ierne
Își pleacă codrul crengile-ncărcate;
Sub alba-i haină câmpul se așterne,
Cu stele dulci e bolta presărată;
Din fundul lumii, ce se pierde-n zare,
Prin rumeni aburi luna se arată.
Iar din bordei ce stă lângă cărare,
Prin ochiul prins unei ferești rotunde
Se-aude plâns, se vede luminare.
Și în căldura locuinței scunde
O mamă mișc-un leagăn cu piciorul
Și la scânciri c-un cântec ea răspunde.
Și-au adormit încet, încet feciorul,
Sub a lui leagăn a împins o piatră
Gândirea ei spre viitor ia zborul.
Mai licuresc cărbuni colo pe vatră,
Ea cade-ncet pe-a scaunului spate,
Din codri lupii urlă, cânii latră.
Ea doarme-adânc cu brațe-n jos lăsate,
Dară prin somn stă țintă să privească:
Un mândru vis în sufletu-i străbate.
Da, când a fost copilul să se nască,
Opri Orion ale sale pasuri
Ca soarta-n lume el să i-o croiască.
Jur-împrejur se auziră glasuri
Și s-au oprit Neptun din drumu-i sferic,
Muțit-au limba de l-a vremii ceasuri.
Șoptind ușor treceau cu pas feeric
Pe lângă leagăn dând mereu ocoale:
Trei umbre albe ies din întuneric,
La cer ridică brațele lor goale,
Ușoare parc-ar fi de vânt plutite,
Descânt copilu-n somn să nu se scoale.
Sunt ursitori cari din cer sosite
Revars-asupra-i zarea aurorii,
Cu câte daruri lui i-au fost menite.
I-aduc comori, viață lungă, glorii,
Deasupra lui revarsă raze slabe,
Din ochii lor, adânc-adormitorii.
Pe părul lor mărgăritare-n boabe
Bălai și moale ca și auru-n spice
Scânteie-n umbră ale lor podoabe.
Copilul doarme, ele fac să pice
Deasupra-i flori, se pleacă să-l menească,
Înconjor leagănul și-ntâia zice:
„Să fii frumos și fața ta lucească,
Precum în cer e numai unul soare,
Un soare fii în lumea pământească.
Puternic fii i-a zis cea următoare;
Și biruind vei merge înainte,
Să-ți fie viața-n veci strălucitoare.
A treia zise tainic: Fii cuminte,
Pătrunzător ca și lumina mare,
Tu să-nțelegi cele lumești și sfinte.”
Iar muma lui cu spaimă-n somn tresare,
Împreunându-și mânile-amândouă,
Ea în genunchi se roagă-n gura mare:
„O, ursitori, a căror daruri plouă
Asupra lumii-ntregi, mai stați o clipă
Și ascultați rugarea spusă vouă.
Nu bunătăți cari se trec în pripă
Să îi menească sfânta voastră gură,
Nu bunătăți supuse la risipă.
Puternici, mari, frumoși atâția fură,
Înțelepciuni, comori le-ați dat multora
Și toate, vai, cu vremea se pierdură.
Lui dăruiți ce nu ați dat altora,
Un dar nespus de scump ce n-are nume
Ca să răsar-asupra tuturora.”
Atunci la ruga nențeleptei mume,
Zâna privi adânc și trist ca s-o priceapă:
„Știi tu ce dar îi cei și știi tu cum e?.
Tot ce e om se naște și se-ngroapă,
Fie-n colibă, fie-n vechi castele,
Pe culmi de munte ori la mal de apă.
Dar e-mpărat, dar cetitor de stele,
Același vis îi sună în ureche,
A lor vieți sunt pururi tot acele.
Pe când sunt tineri se adun pereche,
La joc, la viață și la danț s-adună,
Bătrâni fiind vorbesc de vremea veche.
Și lui ursit-am tot o viață bună
Și măsurată pe un pic de vreme,
Să aibă ziua soare, noaptea lună!.
Căci de ar fi încoronat de steme
Sau pe pământul gol de și-ar așterne,
Tot viață și tot moarte-o să se cheme.
Tu chemi blestemul nenduratei ierne
Pe capul lui cel tânăr, nențeleapto!
Tu-i ceri durerea unei vieți eterne.
Da, sus la cer privirea ta îndreapt-o!
Plinită e dorința ta nebună.
Și ziua neagră peste el așteapt-o.
Căci i s-a dat să simtă-ntotdeuna
Un dor adânc și îndărătnic foarte
De-o frumusețe cum nu e nici una.
Și s-o ajungă chiar e dat de soarte,
Căci tinereță neîmbătrânită
Îi dăruim și viață făr- de moarte.
Dar nentrupat e chipu-acei iubite
Ca și lumina ce în cer se suie
A unei stele de demult pierite:
El n-a fost când era, el e când nu e.”

]]> https://versuri.pro/mihai-eminescu-musat-si-ursitoarele/feed 0