ural

După şuvița-ntunecată a pădurii.În albăstrimea neclintită,Luna-mielușea cîrlionțată-Se plimbă prin iarba-nflorită.Pe lacul în roata de sălcii bătrîneComițele ei împung mătasa.De pe cărare privind îmi pareCă apa clatină malul și casa.Stepa învestmîntată în șal verdeCădelnițează fum de ceremușă.În răzoarele dese se ascundPăsări cu pene de cenușă.O, ținut nesfîrșit și sălbatecCe aproape ești de inima mea,În adîncul tău … Citește mai mult