Emily Dickinson – Și Câte Flori în Crâng Nu Pier

Și câte flori în crâng nu pier –Sau pe vreun deal mărunt –Fără putința de a știCât de frumoase sunt –.Și câte-aruncă rodul lorCând vântul s-a iscat –Fără să știe în câți ochiBelșugul și-au lăsat –