Colinde, colinde, colinde, iată vin colindători, florile dalbe, transpirați la subțiori.
Și pornesc tropa-tropa, florile dalbe, să vândă prin Europa, florile dalbe.

A fost odată ca-n povești, așa cum ați aflat, un cap București și o țară de-mpărat.
Și era plină de țigani și foarte lăudată, americanii nu știau nici unde-i pe hartă.
Orologiu’ sună unu și jumate la Madrid, în poartă oare cine bate?
Eu-s România, stau de-o săptămână și vreau să flu’, dacă-mi luați în mână.

Frère Jacques, Jacques, și-a căzut soneria telefona de la Bill Clinton, valul doi, valul doi!

De ce nu ne vreți? Fiindcă suntem săraci.
Cu noi, alianța câștigă din plin și SUA se întoarse și spuse: Craci a taci!
Și tapul tăcu, da’ foarte puțin.

De-ai fi tu salcie la mal, tot n-ai intra în primul val.
De-ai fi tu-n zbor o rândunea, pe capul tău m-aș găina.

Cu NATO ne simțim mai tari, cu NATO ne simțim mai plini, cu NATO ne vom mărita în calitate de vecini.
Să ne amestecăm cu nor, alianța ca Mircea, Ștefan, Iancu și Mihai, ce s-au amestecat cu tot cu cai.
Când i-a lovit expresul de Constanța, când spunem NATO, spunem siguranță.
Când spunem NATO, țara-i apărată, spunem NATO, spunem altădată.
Astăzi, la școală, doamna învățătoare mi-a spus că România vrea în NATO.
Când m-a întrebat ce șanse are, mi-am tras feromaru’ și i-am arătat-o.

We are the losers, my friends, we f*** the Europe, my friend.