unire – Versuri.pro

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Maluri de Prut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Curge Prutul între noi și plânge
Că ne-i greu și lui la fel îi greu
La un val de apă, 3 de sânge
Bietul Prut uitat de Dumnezeu.
Lumea se mai stinge, se mai naște
E ghimpată sârba dintre frați
Vom avea și noi o zi de Paște
Hai români din moarte înviați.
Dar de peste Prut ridică frate
Ochii tăi de-a dreptu-n ochii mei
Le vom face rând pe rând pe toate
Dacă eu mai vreau și tu mai vrei.
Maluri de Prut, apă-n ștreang
Maluri de Prut, apă-n ștreang.
Nu va fi nici urmă dintr-o apă
Care ne-a durut și ne-a rănit
Va rămâne alt pământ să-ncapă
Prutul ca o muchie de cuțit.
Curge Prutul între țări române
I se-aude plângerea în Carpați
Olt și Mureș sar ca să-l îngine
Jiu și Nistru voi ce așteptați.
Și din cer întregul loc arată
Ca un rai însângerat la brâu
Vino frate să legăm odată
Malurile tragicului râu.

Corneliu Vadim Tudor - Triptic la Marea Unire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I. Basarabia, 9 aprilie 1918.
Ne-au dărâmat lăcașele cu tunul,
ne-au vânturat în cele patru zări,
tribunii noștri, unul câte unul,
i-au răstignit în jug de lumânări.
Procesiuni prin stepa asiată,
familii smulse-n zori din așternut,
vechi pământeni ce-au stăpânit odată
mânați de patul puștii și de cnut.
E sfârtecată harta cu hangerul,
un râu secat ne minte în zadar,
pământu-i rupt, dar oglindește cerul
adevărata piatră de hotar.
Aici, prin vreme, totul îi acuză,
nu-i mai îndură nimeni pe procleți,
nici clopotul, nici azima din spuză,
nici bourul din stema cu peceți.
Și-i mai acuză datina ce cântă
la vicleim, la nunți și-ngropăciuni,
iar peste toate, Limba noastră sfântă,
icoană făcătoare de minuni.
E graiul meu și-al celor ce-o să vină
și-al munților de oase ce nu tac,
o pravilă de aur și lumină
cu slove de mărimea unui veac.
E Limba Romei tămăduitoare,
în ea s-au poticnit dușmanii mei,
din Căpriana lui Ștefan cel Mare
pân’ la Hotin, Tighina și Orhei.
Aceasta-i ziua binecuvântată
când Sfatul Țării buciumă la stâni,
psaltirile miros a judecată
și moldovenii iar își spun români.
E uvertura sacră a unirii,
e temelia casei unui neam,
îngenuncheați, au priceput și zbirii
că românești sunt toate: râu și ram.
Și că minciuna n-are viață lungă
și că din zorii lumii stăm aici,
Sodoma și Gomora să-i ajungă
pe toți vrăjmașii noștri venetici!.

II. Bucovina, 28 noiembrie 1918.
Îmbracă-te în aur, frumoasă Bucovină,
acum ori niciodată e timpul să renaști,
n-au vulturii habsburgici puterea să te-ațină
mestecenii și fagii parcă-s făclii de Paști.
Și ei îți luminează făgașul către țară,
pe vechile cazarme sunt flamuri românești,
poștalioane trase de cerbi se desfășoară
din Cernăuți în Stupea, din Putna-n Ipotești.
Sunt toate ale noastre, podoabe și minee
și fluiera cioplită în inimă de plop,
veșmintele alb-negru, icoane ce scânteie
și acoperământul Mariei de Mangop.
Iar peste toată slava din codrii de aramă
topește ceară albă sigiliul princiar,
e un Luceafăr tânăr și bun de pus pe rană
e Sfântul Eminescu de pază la hotar.
Aici e salba noastră de mânăstiri bătrâne,
e micul nostru Athos cu turlele de flori,
pe tot cuprinsul sacru al Patriei Române
când spunem Bucovina, noi spunem Trei Culori!.
Și obcina, și câmpul, și râurile toate
se scutură deodată de numele străin,
imperiul se retrage ca fumul de pe sate
începe era noastră, și restul e destin.

III. Transilvania, 1 decembrie 1918.
Înflorit-a, înflorit-a
rugul iernii triumfal,
risipite ca ursita
plâng mormintele-n Ardeal.
De la Anna la Caiafa
trag în jug atâți români
și le sângerează ceafa,
au țărână în plămâni.
Și se sting fără prihană,
nu s-ar plânge nimănui,
tot Ardealul e o rană,
lacomi sunt călăii lui.
Până-n ziua marii hore
ninsă de un dor nespus
când eșarfe Tricolore
un întreg popor și-a pus.
Zi de iarnă, zi lumină
înstelată-n calendar,
cronică de aur plină,
piatră albă de hotar.
Timp înalt de-ntemeiere,
flambură cu vulturi grei,
semn că Patria nu piere
cât mai are pui de lei.
Zi de brazi reverberată
și-nflorită de ecou,
bucuria ta curată
azi o celebrăm din nou.

Costel Zăgan - Împreună Suntem Întâi Decembrie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Câmpia Libertății iarăși înflorește
Cad amintirile ca niște fulgi
natura simte, Doamne, românește
din cer când stele parcă smulgi.
Cad amintirile ca niște fulgi
Unirea Națiunea a făcut-o
și toți copacii înalță iată rugi
să nu-i zică limbii tale muto.
Unirea Națiunea a făcut-o
natura simte, Doamne, românește
lumii întregi i-ai spune poate sluto
însă Câmpia Libertății înflorește.
Cad amintirile ca niște fulgi
din carne cântece când smulgi.

Ceilalti - Pui de Lei (Prod. de Sez)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pui de lei în stradă îşi apără limba,
pot să urle gloanţele, tot vor cânta;
Avem cerul martor, la fel şi ochii-nlăcrimaţi,
de prea mult timp se caută doi fraţi;
Inimi cu aripi de vultur mereu libere, bat tare,
nici moartea n-o să le astâmpere;
Conştiinţa de neam este ceas deşteptător,
sânge tânăr se luptă pentru un viitor;
Gândul mi-e la voi, noi nu suntem departe
şi noi cândva am murit pentru libertate;
Dar ne-au minţit şi-avem ceaţa-n faţa ochilor,
nu câştigă oamenii în faţa oamenilor;
Azi bat clopotele, cad pe noi vremurile,
nu suntem demni să moştenim pământurile;
Vin la voi cu prietenie ca la a-doua familie,
suflete calde să bem toată viţa de vie.

Ref 2x:
Dacă am să cad în genunchi, NU rămân!
N-am cum să tac, ştiu că sunt român!
Nici un om aici n-are nevoie de stăpân,
Tră să trăiesc acum, nu pot să mai amân!

Când patria mamă îşi uită fiica, nu există scuze,
de pe patul de moarte obosită să acuze;
Când nici râuri de sânge nu mai deschid uşi,
nici să deschidă minţi nu pot nepoţii ruşi;
Crescuţi mieluşei la Stalin pe moşie,
să se transforme în tauri când văd culoarea roşie;
Ar vrea să se întoarcă fraţi asupriţi de tirani,
de n-am fi ocupaţi cu arunca banii în ţigani;
Cu credinţă, promisiuni şi promovat gunoi,
când peste Prut curge sânge, a curs şi la noi;
Strada plânge, un curcubeu din trei culori,
vrem dreptul de-alege, nu condoleanţe şi flori;
Fraţi şi surori, să mori nu ajunge,
tre’ să mori peste cadavrul cui vrea să te subjuge;
Ţara-şi cheamă-n prima linie cei mai vrednici fii,
acum câteva mii, dar mâine vom reuşi.

Ref 2x:
Dacă am să cad în genunchi, NU rămân!
N-am cum să tac, ştiu că sunt român!
Nici un om aici n-are nevoie de stăpân,
Tră să trăiesc acum, nu pot să mai amân!

Curaj în copii cât pentru o-ntreagă armată,
a lăsat goală o bancă să lupte în stradă;
A simţit ca ani, nu mai aşteaptă,
şi-a dat toată răbdarea pe-o piatră aruncată;
Restul familiei plecată doar o doare,
banii trimişi valorează două parale;
De peste hotare caută la telefon,
bastazi nu dau în lături să bată minori;
Pentru intimidare să-i bage în închisori,
să poată sădii teroare şi frică de tricolor;
Astă nu-i viitor, copiii ştiu cel mai bine,
onoare patriei, popor cu grija zilei de mâine;
În aprilie se aprind doar lumânări române,
tu cu ochii spre cer şi fraţii tăi spre tine;
Oameni se muşcă-ntre ei ca nişte animale,
când, de fapt, pentru toţi acelaşi soare răsare!

Ref 2x:
Dacă am să cad în genunchi, NU rămân!
N-am cum să tac, ştiu că sunt român!
Nici un om aici n-are nevoie de stăpân,
Tră să trăiesc acum, nu pot să mai amân!

Nu, nu mai suportăm,
jugul ce ni-l pun cei lipsiţi de neam,
hai să ne ridicăm şi să-nfăptuim unirea…

Jianu Liviu-Florian - Doina Unirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O lumânare pentru vii,
O lumânare pentru morți,
Unirea noastră pentru toți
Ce-au fost, ce sunt și vor mai fi.
O lumânare pentru vii,
O lumânare pentru morți,
Să mai aprindem, astăzi, toți,
Pentru părinți, pentru copii.
O lumânare pentru vii,
O lumânare pentru morți,
E hora noastră, între porți
De pâine-a fiecărei zi.
O lumânare pentru vii,
O lumânare pentru morți,
Unirea noastră, de socot,
E tot ce nu știm socoti.

Sgss - Oastea Peste Prut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În suflet față de acest pământ port dragoste, respect,
Încremeniți de politică, sau teamă pe nedrept,
Atât cât lupt, mai bine taci, eu știu că sunt corect,
Ideile staliniste codate nu mai au efect.
E timpul noii generații, care mai gândesc,
Ce limbă avem, ce neam suntem sau care plai e pitoresc,
Pe plaiul meu strămoșesc altă națiune se naște,
Mai roșie ca sângele și e gata să ne-atace.
Nu-s de-ai noștri, lume, nu vedeți, ăștia-s tâmpiți,
Vorbesc o altă limbă, e timpul ca să vă treziți,
Se cred stăpânii lumii, e destul să vă-njosiți,
Sub tricolorul nostru, trebuie să fim uniți.
Când zic de patrioți, mă adresez la noi,
Nu la rușii ce ne șterg inscripții și se dau eroi,
Deșteptarea a durat prea mult ca s-o dormim
A venit timpul Unirii, deci s-o facem unanim.

Refren:
Cât mai pășesc pe-acest pământ și cât îmi dau seama.
Cât Dumnezeu e cu mine și mă îndeamnă,
Nu vrem noi, nu vor alții dezamăgire,
România, știi? Basarabenii vor Unire!.

Ăștia zâmbind în fotoliu, trădători plini de orgoliu,
Să-și ascundă crimele, au înecat o țară-n doliu,
Ei știu că din-afară nu distrugi această țară,
Atunci o fac d-interior și-au adus în turmă-o fiară.
Din neștiință-au devenit niște ființe inventive,
Ușor spălând, manipulând, niște minți mai primitive,
Istoria falsă impusă ca cale spre perfecțiune,
Compensând cu fantezia lipsa de rațiune.
Când patria te strigă, poți fi doar erou sau laș,
Ori lupți până la capăt, ori din nepăsare-o lași.
Cam prea mulți patrioți s-au născut pe-acest pământ,
Când jumătate îl apără, altă jumătate-l vând.
Așteptând cu îndrăzneală an de an ziua Unirii,
Va trece oastea peste Prut și doar eroii vor fi primii,
Ce vor veni acasă, soldații sunt întâmpinați,
De mama adevărată, de adevărații frați.

Refren:
Cât mai pășesc pe-acest pământ și cât îmi dau seama.
Cât Dumnezeu e cu mine și mă îndeamnă,
Nu vrem noi, nu vor alții dezamăgire,
România, știi? Basarabenii vor Unire!

Grigore Alexandrescu - Unirea Principatelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I
Pe antice monumente am văzut ades sculptate
Acvila ce poartă crucea, zimbrul țării-nvecinate,
Sub o mână, o coroană, întrunite figurând;
Și în vechea capitală, o măreață mănăstire,
După lupte sângeroase monument de-nfrățire,
De-al Moldovei domn clădită, stă trecutul atestând.

II
Ce spun aste suvenire? Ele-arată că-altădată,
Înainte-acelor lupte, în vechimea depărtată,
Fii ai Romei cei eterne, acești popoli au fost frați;
C-ale lor restriste cumplite au izvor în despărțire,
Că la răul ce-i apasă nu pot s-afle lecuire,
Decât numai în unirea către care sunt chemați.

III
Căci de urile interne mult a profitat străinul;
Căci în suflete și-n inimi el a infiltrat veninul,
Ce corumpe, ce îneacă tot instinctul generos;
Căci slăbiți prin moliciune, umiliți prin apăsare,
În furtune și-n intrigi balotați fără-ncetare,
Am uitat noi vechea cale și trecutul glorios.

IV
Astăzi nu ni se cer lupte, sacrificiuri de sânge,
Virtuți mari de altădată; astăzi ținta vom ajunge
Prin credința în unire, prin unire în dorinți.
Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-așteaptă,
Orizontul se-nsenina, calea noastră este dreaptă,
Și asupra-ne se-ntinde mâna bunei providenți.

V
Români! Dulce e unirea! Ascultați… glasul îi răsună…
De la fiii României cere patria comună…
Steaua merge-nainte-i, simbol sacru pe pământ;
Cum în Vitleem odată stea din cer mântuitoare,
Conducea pe-ncoronații cavaleri, din depărtare,
De la marginile lumii, către leagănul cel sfânt.

VI
Când citim în vechea carte a istoriei străbune
Virtuți mari, ilustre fapte ale nației române,
Care inimă stă rece? Care suflet nemișcat?
Cine n-are dor să vadă țara sa în fericire,
Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie și-n unire,
Cultivând artele păcii pe al său pământ bogat?

VII
În tăcutele morminte Bogdan, Mircea se-ntâlniră,
Și-ntr-o lungă-mbrățișare pe români îi-nfrățiră;
Împrejuru-le stau dese umbre de măreți eroi…
Ele astăzi zbor în aer, inimile-nflăcărează…
Deputați! Asupra voastră ei privirea-și atintează;
Faima sau rușinea țării se așteaptă de la voi.

VIII
Fiii voștri vor ascunde a lor frunte în țărână,
Dacă voi acum veți pierde marea cauză română,
Prin meschine interese ce-n mici inimi locuiesc;
Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire
E averea cea mai rară, cea mai scumpă moștenire,
Ce de la părinți de merit nobili fii o primesc.

Grigore Vieru - Discurs Electoral

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

„Poporul va ridica mâinile să li se taie mâinile celor ce vor unirea cu România.” (Din declarația unui înalt demnitar de stat) 3 februarie 1994.
Muțesc privighetorile, mierlele, cucii.
Sângeră în biserici icoana, pristolul.
Atenție: vin politrucii care vor bate în masă cu tovarăș pistolul.
Învață citirea și scrisul copiii noștri plăpânzi ca macii, parcă vorbind literei: „Ținem la tine”.
Atenție:
Vin maniacii
Care vor scoate ochii scrierii noastre latine.
Încă mai sună în zori.
„Deșteaptă-te, române”,
Încă nu-s izgonite, domnule
Eminescu,
cărțile
Dumitale.
Atenție:
Vin căpcăunii
care înjunghie
Steme,
și înghit
Imne
Naționale.
Ca cel mai frumos pom al
Țării
Încă mai fâlfâie sus
Tricolorul.
Atenție:
Vin ienicerii
care-l vor doborî cu toporul.
Umblă țanțoș cu șapca roșie
flăcăii
și burduhoșii moșnegi –
parlamentarii de mâine.
Atenție:
Vin călăii
care vor pune pe trunchi
capul
Limbii
Române.
Urlă a omor și pustiu
câinii.
Pe spatele doinei
se-aude pocnind nagaica.
Atenție: vin acarii – în locul naiului – cu balalaică.
Se-aud voci barbare:
„Tăiați-i
Mâinile celui care vrea
unirea cu
România”.
Atenție: vin lepădații, vin renegații cu toată furia.
Se plodesc noi, proaspete,
satanice servicii
care vor zăvorî
inima vitează, bărbată.
Atenție:
Vin bolșevicii
cu noi rânduri, la
Prut,
de sârmă ghimpată.
Se-aude cum lemnul icoanei
carii
îl ciuruiesc strigând:
„Carii trăiască!”.
Atenție: vin sașlăcarii*
Cu biata
Basarabie pe tavă frățească
Vine satana
ascunsă-n odăjdii divine.
Vine minciuna.
Vine teroarea.
Negură vine!

Grigore Vieru - Alexandru Ioan Cuza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Decât neamul și Unirea / Nu-i nimic mai scump pe lume. / Vom slăvi de-aceea ... →

Papa Junior feat Simona Nae - Unu și Nu Doi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu te-am dorit, dar tu m-ai convins,
Să te iubesc cu sufletul deschis
Și numai tu știi câte-ai îndurat
Te-am refuzat, dar tot nu ai cedat
Multe lucruri mi-ai dăruit,
Dar unul singur e neprețuit
Mă simt iubită și îți amintesc,
Că în felul meu de a fi și eu te iubesc.

Refren x2: Îmi amintesc mereu că eu sunt eu și tu ești tu
Ne este bine, nu zic nu
Dar e mai bine să fim noi,
Să fim unul și nu doi.

Suntem de atâta vreme împreună
Recunosc că m-ai cucerit din plin
Nu mai ești cum ai fost
Te iubesc, nu mai pot să neg
Îmi doresc să fim un întreg
E ca atunci când toată lumea ne invidiază
Au impresia că ne prefacem, dar nu contează
Decât să fim ca ei, mai bine rămânem ca noi
E mai bine să fim unul și nu doi.

Refren x2
Refren x2.

Ne iubim și ne ținem de mână
Respirăm și visăm împreună
Împărțim tot cu inima bună
Ne potrivim cel mai bine împreună