Nu-mi vorbi de strategii că nu-nțeleg sudoku,
Vorbeste-mi de tine, nu-ți mai încerca norocu.
Dacă e vorba de mine – cam asta-mi e jocu,
Am crezut că suntem oameni, da mai nou popa sfințește locu.
Da nu-mi vine să dau cu pumnu peste tot,
Nu m-agit că iese foc, las eu mintea peste bord,
Ca să prindă flow și să gândească mult mai limpede,
Că-n sold mana ca pe Scribd nu am de gând s-o port.
Cum aș putea să stau să-mi copiez noțiunile,
Să vă explic moțiunile când pot să văd pășunile?
Pe mine nimic altceva nu mă trezește,
Doar nu credeai că vreau să fiu tratat boierește?
N-am de ce să mă-nvârt ca bulboanele,
Dacă nu-mi mai place pe uscat, trag odgoanele.
Am grijă să mă port cuviincios pe-acest pământ,
Știu că e de muncă, dacă-i liniște-l aud lucrând.
Metonim.

Îi aud ecoul când vorbesc,
Mă simt pe mine-n sine atuncea când îl pășesc.
Vorbesc de mine atunci când îl povestesc,
Când adorm cu ea în minte, eu de fapt, știi, mă trezesc.
Unii ar crede că-i egocentrism,
Ecosistemul, unitate prin biocentrism.
Nimic nu se pierde, poate firea unora,
Și iubirea pentru aproape, ce-nainte încorona.
Unde-i natura mea, ce-nainte îmi zâmbea?
Ies din mintea mea spre exterior pentru a o căuta
Și pe drumul ăsta mulți bagă bețele-n roate,
D-asta o iau la pas prin viață, printre nestemate.
Unde te ghidează șoapte, doar trebe să asculți,
Unde poți crea o lume bună, doar tre’ să ajuți,
Întinde-o mână către tine, nu mai tre’ să lupți
Și de-acum vei putea ușor să escaladezi și munți.

Recunosc, dacă vreau să-mi iau somn
Mă culc pe frunzele căzute dintr-un pom
Și sub covor simt un con, adorm
Și nu e piele de găină, e de om.
Ceru-i înnorat și ceru e pământu
Și dincolo de tot ne poate duce vântu
Dar vântu suntem noi și nu avem putere
Cu bărci toată lumea dă degeaba fără vele