Margareta Sterian - Nici o Iluzie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nici o iluzie nu mai este posibilă,
în ciuda frumuseții zilei de toamnă,
a norilor falnici în asfințit.
Atât de mult am crezut, am iubit
sărbătoreasca alee ce se asternea înaintea mea,
a lumii caldă îmbrățișare, ce mie mi se cuvenea.
Unde e zborul, exaltarea, universul, uimit,
de la mine aștepta dezlegarea.
Imensă e puterea visului de la început!
Am vrut să dau și să primesc, să stăpânesc,
să ard, să ard și iată:
o rândunică speriată așteaptă noaptea și ultimul zbor.

Daniel Vişan-Dimitriu - Ultimul Zbor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ultimul zbor.
Se-aude un strigăt venind dinspre cer,
sinistru în noapte şi-n liniştea ei,
ce pare să-ncheie un dans –derniėre-
c-un ultim adio spre vechi odisei.
Se rupe din neguri, coboară, uşor,
apare, ca-n vis, o frântură de stea,
m-apropii şi văd cum bătrânul cocor
continuă, încă, din aripi a da.
Pământul e ringul în noul balans
din care se-opreşte, privind înspre cer,
spre stele ce par că-l invită la dans,
şi uită că-i singur; începe, stingher,.
un vechi ritual, o rotire, şi-apoi
în vechi amintiri îşi găseşte puteri,
pluteşte prin ele, devine vioi
şi-ncheie în ritmul de vis şi plăceri.
Când zorii se-anunţă şi stelele pier,
iar ziua renaşte în zarvă şi cânt,
o scurt-adiere înalţă spre cer
o pană a celui ce zborul şi-a frânt.
Din vol.”Zece”

ultimul zbor – Versuri.pro

Margareta Sterian - Nici o Iluzie

Daniel Vişan-Dimitriu - Ultimul Zbor