Daniel Vişan-Dimitriu - Ultimul Gând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se-agită-n furtuna ce fruntea-i înclină
Spre apele reci, spre vârtejul sălbatic
Ce-aleargă, bezmetic, prin albia plină
Și mușcă pământul.
E iadul acvatic.

Privește spre cer și adună putere
În scurtele clipe când vântul o iartă,
Nici timp nu mai are să simtă durere
Când crengile-s rupte.
Credința-i deșartă.

Își simte, de-acum rădăcinile-n apă
Și știe că-i vremea, nu poate să scape,
Căci vântul o bate, iar apa dezgroapă
Tot ce o mai ține.
Sfârșitul e-aproape.

Se simte-mpăcată când știe că pleacă
Pe ultimul drum, dar purtată pe valuri,
Privind alte sălcii cum par că se joacă
În plete cu vântul.
Și nu plâng pe maluri.

Își lasă în urmă vlăstare firave
Cu trupul subțire, ce-așteaptă să crească,
Frumoase fecioare pe țărmuri jilave,
Privind înspre Soare.
E voia cerească.

Daniel Vişan-Dimitriu - Șoaptele Ultimului Gând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nedumerit, la poarta veșniciei,
Nu-nțelegea cum timpul s-a oprit
Și nici înscăunarea acalmiei
Prin gânduri ce păreau c-au adormit.
Ce s-a-ntâmplat? – erau ca o tornadă
Ivită-n înserarea minții lui,
Erau ca-nvolburarea din cascadă
Și nu mai sunt. Nici vuietul ei nu-i.
Aude, vag, în jungla de tăcere,
Un vaier slab, al ultimului gând,
Purtând în el tristețe și durere;
Îl caută și îl întreabă, blând:.
– Ce vrei să-mi spui acum, aici, la poartă,
Când nu-ndrăznesc să intru? Nemișcat,
Aștept să aflu dacă-i scrisă-n soartă
Intrarea cu un pas însingurat.
Ori mila cerului o voi avea.
– Așteaptă, vine și iubirea ta!.

ultimul gand – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Ultimul Gând

Daniel Vişan-Dimitriu - Șoaptele Ultimului Gând