Daniel Vişan-Dimitriu – Ulciorul Din Umbra Nucului
La capătul viei din deal,Mă așteaptă, la umbră de nuc,Ulciorul c-o apă cristalPe care de toartă-l apuc.Strâng buzele-n țâța de lutȘi sorb însetat, cu nesaț,Nectarul cu iz de trecut;Îl simt cum îmi prinde în laț.Atâtea din câte vuiesc,Le scoate din minte, dispar,Mă-ncântă doar clipa.. TrăiescȘi vreau să-mi rămână, măcar.În restul din viața ce-a fostDeparte de … Citește mai mult