uitare de sine – Versuri.pro

Mircea Ivănescu - Dar Sunt și Amintiri Adevărate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și eu am umblat odată cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
(Îmi alunecase odată – și se rostogolise de-a dura
pe jos. Am șters-o frumos, cu mâneca hainei,
nu mi-a fost frică. Amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodată. Numai că dacă-mi scapă,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
și mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
să mă întind la marginea mea, să-mi las mâna
din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
Îmi iau mai bine o alta. Și asta poate fi falsă.)
Și eu am umblat, deci, odată cu o amintire
în brațe – (și mă gândeam, cu un rânjet
rău, că într-o carte celebră, nu mai știu cine
umbla cu propriul său cap prin infern, luminându-și
drumul). Și parcă nu e tot una?

Rumi - De Îndată Ce Uiți de Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De îndată ce uiți de tine, / Dumnezeu își amintește de tine. / ”Iubirea a ... →

Rainer Maria Rilke - Trandafirii V

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Uitare de sine în de sine uitare
mângâiere atingând mângâieri…
Înlăuntrul tău, se pare,
e un miez continuu de plăceri;
mângâindu-te singur pe tine,
în tine însuți mereu prins de dor.
Ai inventat iubirea de sine
Narcis prin ea este nemuritor.

Octavio Paz - Uitare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Închide ochii și pierde-te-n întuneric,
sub frunzișul roșu al pleoapelor.
Scufundă-te-n aceste vârtejuri
de sunet ce zumzăie și cad,
și răsună acolo, în depărtare,
până-n străfundul timpanului,
ca o cascadă asurzitoare.
Scufundă-ți ființa-n întuneric,
îneacă-ți pielea,
adânc, în măruntaiele tale;
ce te uimesc și-ți orbesc
osul, o scânteie palidă,
iar între abisuri și golfuri tenebroase
deschide-ți penajul albastru spre focul rătăcitor.
În astă umbră fluidă a visului
ți se umezește goliciunea;
abandonează-ți forma, spuma
care nu știe pe cine-a lăsat la țărm;
pierde-te-n tine, infinito,
în ființa ta infinită,
suflet ce se ascunde-n altă mare:
uită-te și uită-mă.
În astă uitare fără vârstă sau profunzime,
buze, sărutări, iubire, totul renaște:
stelele sunt fiicele nopții.

Sorin Cerin - Regrete și Împotriviri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Palme de nori,
plesnesc seninul Cerului,
unui Adevăr,
la care ne-am închinat.
Simțămintele,
printre atâtea furtuni de Gânduri,
ce-au început într-un final,
să plouă,
cu Regrete și Împotriviri,
peste Lacrimile descompuse,
ale Cuvintelor,
ce nu mai aveau nimic de spus,
atunci când ni le adresa Destinul,
care n-a crezut niciodată în noi,
fără să știm vreodată de ce?
am căzut atât de adânc,
în uitarea de noi înșine.