tutora

Către domnul Petru tânăra sa fatăÎntr-o zi purcede tristă, dolorată.Îşi ridică vălul cu aur țesut.Ca o auroră chipu-i a părut.Ochii-umbriți de gene râuri lacrimi line,Râură tezauri de grații divine.Vorba-i ca murmura aurei uşoriPrintre rozioare, delicate flori.Părul ei ce noaptea fața-i împrumutăÎn ridente bucle sânul ei sărută.— „O, mărețe doamne, fii ascultător.Au venit cazacii, pradă, robesc, … Citește mai mult