Daniel Vişan-Dimitriu – Tropotul Nopții
Coborâse noaptea peste câmpul veriiȘi-adusese cerul, într-un tropot mut,Prefăcut în ierburi ce-nchinau plăceriiZiua cea din urmă și-un întreg trecut. Sus, pe bolta stearpă, mai erau doar norii,Ascunzând nimicul din eterul gol,Prins de o spirală care-mpinge soriiSpre neprevăzutul unui carambol. Tropotul pe cerul unduind a iarbă,I-a părut chemare vântului plecatSpre albastrul mării, valul să i-l soarbăȘi … Citește mai mult