tristete metafizica – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png tristete metafizica – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Lucian Blaga - Tristețe Metafizică https://versuri.pro/lucian-blaga-tristete-metafizica https://versuri.pro/lucian-blaga-tristete-metafizica#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=18371 →]]> lui Nichifor Crainic.
În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin. Alături de lucrătorii încinși în zale cănițe
am ridicat poduri de oțel
peste râuri albe, peste zborul păsării curate,
peste păduri adânci,
și orice pod se arcuia
trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el. Am zăbovit îndelung
între stânci
lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării,
și-am așteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spații de seară. Cu toți și cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe țărmuri,
între mașini și-n biserici. Lângă fântâni fără fund
mi-am deschis ochiul cunoașterii. M-am rugat cu muncitorii în zdrențe,
am visat lângă oi cu ciobanii
și-am așteptat în prăpăstii cu sfinții. Acum mă aplec în lumină
și plâng în târziile rămășițe
ale stelei pe care umblam. Cu toată creatura
mi-am ridicat în vânturi rănile
și-am așteptat: oh, nici o minune nu se-mplinește.
Nu se-mplinește, nu se-mplinește!.
Și totuși cu cuvinte simple ca ale noastre
s-au făcut lumea, stihiile, ziua și focul. Cu picioare ca ale noastre
Isus a umblat peste ape.

]]> https://versuri.pro/lucian-blaga-tristete-metafizica/feed 0 Ion Scriba - Tristețe Metafizică https://versuri.pro/ion-scriba-tristete-metafizica https://versuri.pro/ion-scriba-tristete-metafizica#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28053 →]]> De ce n-am geniul exprimării
Să pot cuprinde într-un vers
Simultaneitatea stării
Unei Secunde-Univers?
Iubire, Durere, Chemare,
Uitare.. cumplit avatar..
În praful acela stelar
Văd chipuri cu frunți gânditoare.

În absolutul relativ
Printre nisipuri mișcătoare
Apar și susură izvoare
În infinita conjugare
La Primul Verb Infinitiv.
La polii cosmosului, reci,
Sub stele gata să se stingă
Văd mâini de omeniri ce-n veci
Nu vor putea să se atingă.
Da, știu că suntem foarte mulți
Și-a noastre suflete se strigă
Dar depărtările ne-obligă
Să rămânem necunoscuți.
Zadarnic vom trimite-n zări
Solie prin astronauți –
Ca niște-îndrăgostiți pierduți
Ne vom striga din depărtări.
Morganic, anonim, stingher,
Patetic și amarnic,
De pretutindeni în eter
Un S. O. S. zadarnic.
Nisipuri oarbe sorb izvoare
Cum sânge soarbe un vampir:
În Infinitul-Cimitir
Născându-se, vin Omeniri
La propria înmormântare!

]]> https://versuri.pro/ion-scriba-tristete-metafizica/feed 0