Camil Baltazar – Tristan și Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbară,Azi ți-am simțit, întâia oară,Trupul, ca un destin și ca un scutPe trupul meu așternut.Albă ardeai în calma noastră-adorare,Din care mâinile-mi un nimb ți-au fost încins,Iar toamna când pojarul și-a aprins,Ardeam de-a valma-ntr-o tăcută învâlvorare.Puri sub steag de foc pluteam, corabieAlbă; toamna, printre lacrime filtratăPunea-ntre noi a lui Tristan jurată … Citește mai mult