trib xi

Ne dușmăneam, când nu-ncepuse-adânculbătut să fie cu nămeți de drugă.Să calce-abia-ndrăznind, scălda-adâncul –de după cruci, minciuna… Și pe fugă.Darmite-acum, sub umbrele ori botulsingurătății mari vâslind pe-afară?Când încă hanța care-mbracă totulputea să cadă, a putut să piară;.când încă mai puteam – chirnogi pe steaguri –măcar din mers, măcar din șiretlicuri,că-i dăm simțiri cârpele-n vileaguri,ne-am gâlcevit în … Citește mai mult