Nicolae Labiș – Trestie, Trestie
Trestie, trestie, pe cine ascunzi,Vântul de seară pe cine-nfioară?Horbota-ți neagră și multă-nfășoarăUmeri albi și rotunzi.Valuri, voi valuri, cui i-ați șoptitȘoapta adâncă, ascunsă și gravă?Veți mai păstra oglindirea suavăA chipului ei neclintit?