trestia

Mihail Lermontov – Trestia

de

Ședea pescarul tânărPe mal de râu, cântând,Și trestii fără numărSe legănau în vânt.Tăie cu o custurăO trestie din malȘi-o duse-apoi la gură,Suflând ca-ntr-un caval.Iar trestia-nviatăA prins atunci puteri,Șoptind cu glas de fatăȘi glas de adieri.„O, lasă-mă! Dă-mi pace! –Zicea cântând cu-amar –Mă chinui și nu-mi place,Frumosule pescar.O fată minunatăAm fost, la vremea mea,De-o mașteră-ncuiatăCa-ntr-o-nchisoare grea.Mi-am … Citește mai mult

Eugenio Montale – Trestia Ce-Și Despoaie

de

Trestia ce-și despoaieprimăvaramolatic, roșul evantai;făgașul din canal, în neagraalbie cu libelule ce plutesc deasuprași câinele ce gâfâie spre casăcu un pachet în bot.azi n-are rost să le mai recunoscaici; dar acolo unde răsfrângerea luminiidoare și norii coboarăpeste pupilele ei acum depărtate, doardouămănunchiuri strălucind în cruce.Și vremea trece.